Prin dimineţi

[Vezi blog]

De-ți pun sufletul în palmă 
într-o noapte fără stele 

ochii-ar refuza să doarmă 
căutându-l printre ele. 

L-ar ține-n argint de lacrimi 
şi l-ar rătăci sub pleoape, 
printre zecile de patimi 
ce mereu i-au fost aproape. 

Și prin dimineți senine 
îl vor pune-n stropi de rouă 
ascunzându-mi-l de tine
şi de viața ruptă-n două. 

De-ți pun sufletul în șoapte 
ca-ntr-o glastră, fir de floare, 
îmi promiți că-ntreaga noapte 
nu va plânge dacă-l doare. 

N-ai să-l smulgi din rădăcină, 
n-ai să-l frângi cum ai făcut 
când bolnav şi fără vină, 
l-ai certat și l-ai pierdut. 


.

[x]

Domnule da Coza va multumesc pentru popas si comentariu!

Cu pretuire!

[x]

Multumesc Vasi pentru trecere si comentariu!

Cu drag si pretuire!

[Ion Lazăr da Coza]

Versul scurt de un aer imberb poeziei.

da Coza

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Ai pus sufletul în poezie, George. Deosebit! Ca întotdeauna...

[x]

Multumesc de popas si lectura Iris! Cu drag!

[x]

Multumesc Sofy pentru lectura si comentariu! Cu mare drag!

[x]

Mihaela iti multumesc de popas!

Cu drag!

[x]

Multumesc domnule Iordachescu pentru trecere!

Cu pretuire!

[Sofia Sincă]

Cu sufletul pe palma iubirii... aşa cum ai făcut mereu.

Adorabilă poezie!

Sofy

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Sufletul dăruit definitiv iubirii şi iubitei!

Nostalgie desprinsă dintr-o poveste...

Cu stimă,