clipa de răcoare

[Stanescu Valentin]

                                                 

                                                                                      eraocăr ed apilc

 

                                                                              !eram iam tot enived alucinac

                                                                             aţnerucnoc e-im viserga luraţnâţ

                                                                             aţnezerp tmis i-ătucăt aremac nî

                                                                             eraocăr ed ăpilc o-ep mătrec en dnâc…

 

                                                                                         ucsenătS nitnelaV

 

canicula devine tot mai mare!

ţânţarul agresiv mi-e concurenţa

în camera tăcută-i simt prezenţa

când ne certăm pe-o clipă de răcoare

 

o pun de-un ceai de plante aromate

şi-un vis cu tine mă cuprinde-n vrajă

prin aburi văd nisipul de pe plajă

şi-ţi simt sărutul buzelor sărate

 

obrazul mi-ai pişcat eşti jucăuşă

dar nu te văd... doar aripi care zboară

ţânţarul m-a pupat a doua oară

şi zburdă prea şăgalnic înspre uşă

 

pe unde eşti la munte sau la mare

ce specii de ţânţari ciudaţi te muşcă?

te-aştept tăcut fierbinte-n astă cuşcă

să ne certăm pe-o clipă de răcoare…

 

Prima strofă s-a privit în oglindă şi le-a chemat pe următoarele!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Spor și inspirație,  domnule Stănescu! 

[Stanescu Valentin]

Ramona, sunt bucuros de comentariul tău versificat. Ce multă vâlvă a făcut o gâză mică şi înţepătura ei dintr-un amurg torid! O altă gâză s-a apropiat, în fine, de casa mea şi mă încântă de câteva seri: un înaripat de greieraş. Poate mă va convinge să pun pe versuri cântul lui de îndrăgostit...

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Super, domnule Stănescu.

Super, domnule Stănescu!

sunt unde vrei — dar timpul nu mă iartă,

nici țânțarii, nici gândurile grele,

ii simt în aer, în tăcerea spartă,

și-aș vrea să fug, dar dau mereu de stele

[Stanescu Valentin]

aDa, trei distinse Doamne au avut curajul ca după citirea acestor versuri glumeţe de vară să îmi adreseze comentarii care mă bucură şi îmi umple seara cu starea de poezie. Mă întreb cum ar fi ca urma unei simple înţepături de ţânţar să dureze câteva zile... Cred că pe aici bântuie umbra concediilor... Unii mai trec şi mai povestec una, alta sau mai comentează. E frumos!

 

[Stanescu Valentin]

Amanda, totul a venit spontan după o înţepătură trecătoare de ţânţar. Versurile cântate s-au aşezat după prima strofă transformând ceva banal, prin jocul imaginaţiei, în trecerea gândului printre scoici şi apă sărată în amintirile unor clipe fără întoarcere. Mulţumesc pentru trecere şi zicere!

[Stanescu Valentin]

Doamnă Monica, trebuie să vă fi încântat cu această trăsnaie de vară! Nu ne-am mai întâlnit de mult în acestă pagină. Vă mulţumesc pentru clipele petrecute prin povestea mea iscată de o insectă prea puţin iubită de toată lumea. Vară ciudată! Abia aseară am auzit un greieraş în preajma casei. Cicoarea îmbracă în culoarea cerului aleile şi marginile şoselelor. Fiecare aduce câte un fragment de poezie care se scrie în sufletul privirii spre luare aminte.

[Ada Nemescu]

Care-va-să-zică, stimabile, vă arde de șagă (glumă:))

După un motto în oglindă, ne delectăm cu versuri mustind de umor!  Dacă țânțarul buclucaș e o țânțăroaică apetisantă, fantezia debordantă ar putea părăsi încăperea dumneavoastră...

Să dăm liber imaginației. Dacă ieșim în decor, dăm vină pe caniculă. 

Rima să trăiască!

aDa

[Amanda Spulber]

Foarte drăguță și frumos ritmată! E ludică și melodioasă. Prima parte mi se pare un pic obositoare, dar poate asta ține de mine fiindcă mi se pare greu să citesc în oglindă.:)

[Monica Pester]

Deși copilarească, viziunea oglinzii aduce o ușoară prospețime mesajului nostalgic al poeziei.

Înteŕesant!