Amurg fără cărare

[Vezi blog]

Dacă eram grădină-ntr-un deşert
m-ai fi udat cu lacrimi să rodesc,
şi-ai fi rămas o noapte să te iert
că nu am rădăcini să te-nfloresc.

Dar sunt un om cu sufletul grădină
adus din alt pământ necunoscut,
să-ţi fie stea în nopţi fără lumină
când gându-ţi este trist şi abătut.

Să-ţi fiu copac cu umbra răvăşită
sau orice anotimp care-l preferi,
o clipă-n veşnicie nesosită,
pierdută-n vraja viselor de ieri.

Dorinţa mea e-amurg fără cărare,
e plânsul multor sălcii de la mal
când înfloresc tăceri în fiecare
ca-mbrăţişarea ţărmului de val.

[x]

MiRexona iti multumesc mult pentru popas si lectura!

Cu drag!

[Mihaela Roxana Boboc]

Am privit amurgul acestei poezii și am găsit nuanțe superbe, demne de ochiul unui pictor.

[x]

Gina, ma bucur din tot sufletul pentru vizita si comentariu!

Cu mare drag si pretuire!

[gina zaharia]

să tot asculți amurgul acesta:))

admirație!

[x]

Multumesc Luminita pentru trecere!

Cu drag!

[LUMINITA SCOTNOTIS]

frumos! cu respect

[x]

Multumesc Sofy de trecere si comentariu!

Cu drag!

[Sofia Sincă]

Glasul simţurilor revărsat la amurg. Euforia dorinţelor şi a iubirii curg în versuri plăcute.

Am citit cu încântare!

Sofy

[x]

Multumesc Mihaela pentru popas si apreciere!

Cu drag!