La cinematograful de peste drum rulează un film de dragoste,

l-am văzut de multe ori, dar parcă aș vrea

să sparg oglinzile acelea mincinoase

în care ea își zărește fericirea,

să nu mă întrebi cum,

probabil îmi voi pune mănușile împrumutate de la un călător,

sunt brodate, cred că-s ale femeii din film,

am văzut când a aruncat cu ele după fluturi.



Și ar mai fi ceva: mi s-a părut că ți-e frig,

sau poate tremurau replicile tale când…

Îmi ţin în palme versurile...                                                               Poezie udă-

Camelia Ardelean                                                                                  Ionel Mony Constantin

                                                                  (scriitorului Ion Lazăr da Coza)  

Îmi ţin în palme versurile nude…

oricât ți-aș vorbi despre noi 

despre dragostea noastră

nu vrei să răspunzi

în niciun fel

ai inima înghețată

ca și cum dintr-odată 

ți-ai trăit toate spaimele 

de femeie încercată

speriată de singurătate

mai rău decât de moarte.



în fiecare noapte 

mă plimb în…

lipsă carburant, epuizat... pe zero...

nu mai merge roata!... doamne, vai!...

stau cu pana prostului pe frai,

ca un mexican fără sombrero.

pân' la prima stație îi bai!...

iar voi rulați, un fluviu spre duero;

ce ispășesc, aici, în drum, e…

Trăind în Turnul Babel ca un sclav

Al dogmelor de mulţi revendicate,

Mi-am procurat, mai nou, autoclav,

Să-mi epurez mormanul de păcate.

Şi butonând robotul clandestin,

Ce execută fără să clipească,

M-am înălţat în ochii-mi de creştin

Care-şi dezbracă mantia lumească.

Am savurat o linişte-n delir,

Înveşmântată-n togă de lumină,

M-am agăţat de cer mai abitir,

Să-mi stimulez un dram de…

în fiecare seară își așterne un preș pe marginea lunii

scutură teii sub care adoarme de obicei

și își spune rugăciunea cu voce tare

cât să-l aud cum binecuvântează calea dintre lumină

și întuneric

apoi își aduce o fântână aproape

să-și stingă dorul

pe care l-a urcat acolo când încă nu știa

că drumul dintre noi e un lan de tăceri

care pârjolește

singurătatea

am pictat mirosul eternității

când nu inventez cuvinte 

iubesc iepureste 

pe-o bancă-n parc 

în văzul trecătorilor 

excit…

Sora mea, piatră, ascunde-te

în zânele bune, în meșteri olari,

în vinul din cupe

și în tot ce ține

de fantezia căderilor...

rostogolită, pulbere

astrală, pentru amețit poeții...

atunci sora mea, stâncă,

îți ascult

conferința de presă,

despre cum să șlefuim cuvântul

până devine caolinul aristocrat

pentru a construi labirintul timpului.

Doamne, dă-mi puterea să cunosc diamantul!

aș arde preriile

dintre rânduri

îngenuncheat în urme de șacal;

pe-o sticlă,

din cape canaveral,

aș lansa în stratosferă

gânduri...

nori noemici

să-aducă-n…

L-am închis pe Dumnezeu

în spatele pronumelor cu literă mare

și a zilei de Duminică

în spatele porților marilor catedrale

și a bisericilor mici de lemn

L-am închis pe Dumnezeu

în rugăciunea spusă din vârful buzelor

și-n semnul crucii făcut în grabă

L-am închis pe Dumnezeu

în alb

negru l-am lăsat întunericului

nemailuând în seamă stelele

L-am închis pe Dumnezeu

în mintea…

Astăzi am scris demențiale versuri...

Le-am potrivit pe vechiul portativ
cu toate că n-aveam nici un motiv
să umblu printre stele și eresuri.
Astăzi am scris demențiale versuri.
Mi-am înfășat cuvântul în răvaș.
Aproape că intrasem în sevraj
dorind să fac spre cer niște demersuri.
Astăzi am scris demențiale versuri.
Le-am așezat pe masă lângă foc
căci nu găsisem în cămară loc...
Nu le trimit spre alte universuri.

n-am să mai plec!...

abia am sosit!

pe scară interfonu-i răgușit...

vecinii nu mă știu,

s-au perindat,

mă mir că nu răspunzi imediat...

cred că pui sub perine lavandă

și-ntinzi…

Copacul tremură lacrimi de culoare

larvele de cristal

transformă rădăcinile în sticlă

razele gravează în scoarță lumina zorilor

frunzele

îmbălsămate de flăcările dimineții…

dansul fulgilor –
povești neterminate
la gura sobei

Știi, n-aș vrea să fiu când clopotele fac strigarea...

cu numele meu de femeie,

stric echilibrul, ieșind din rând.

Lacrimile bocetului le voi face agheasmă

și vei dansa rumba

pe un nisip încins, rezervă clepsidrei

uitate de soartă, întoarsă pe toate părțile,

doar să iasă din ea lozul câștigător.

Eu cu mâinile pline de așteptare,

te voi îmbrățișa până la ziua de apoi,

acolo în umbra caldă a gândului

te întoarce cu…

n-a fost nimic între noi

deși gravitaţia acestei iubiri

instantaneu fuzionabilă

şi fisionabilă simultan

nu a fost

acceptată dogmatic-conceptual

de vreun filozof

sau de altcineva

cât de cât cerebral

dar s-a întâmplat

chiar dacă şi întâmplarea

e exclusă definitoriu

din legile universale

să ne intersectăm nemuririle

între cele două emisfere planetare

prin care eternizam…

Amândoi am hotărât să înnoptăm lângă râul Gange,

auzisem că aici păsările își împrospătează cântecul într-un ritual

aproape angelic,

puteam fi martorii care învață cum se dezmiardă apa și cerul

în diezi,

pe valuri pluteau jurăminte de dragoste,

din când în când se zbenguiau într-un vârtej

ca niște copii care trag de colțul unei zile

să facă loc bucuriilor de mâine.

Căutătorii de noroc lăsaseră urme peste…

Doar iarna

Trec trenuri prin gări de o vreme

Duc vise-n vagoane, grămezi.

Nu sonuri se zbat să mă cheme,

Nici clopote surde-n poeme

Cu versu-ngropat sub zăpezi.

Doar iarna își scutură-n toană

Paltonul de gheață pe lac.

Dar tropotul vremii, în goană

Nu-mi lasă măcar de icoană

Căpăstru la gânduri să-mi fac.

Și-n crâng parcă-i mută pădurea

Presimt…