îi asculta cântecul şi-n ferestre
se ciobea liniștea.
de ce nu-l oprea?
de ce nu-i înfăşura inima în ceară
să-i topească mersul prin sufletul ei?
în orașul acela străin
simțea cum se-ntorc rătăcirile
dintr-un război al gândurilor,
cercuri vrajmașe se făceau hotare de foc,
avea privirea pierdută
dincolo de ele
ca o reverberaţie a luminii...

cenotaf uitat

iedera-l copleşeşte…

mizantrop nu sunt

dar nu mai risip* lacrimi –

păstrez şi pentru mine

*Firește, forma gramaticală e risipesc.

lungi

nesemănate

 și urcau împletite haotic

până la streașina orizontului

șerpuiau pe bulevarde

printre picioarele plimbătoare

de iubiri

și de frici

nepărtinitoare dar sarcastice

uneori cineva mai puțin grăbit

se apleca și mușca pofticios

din vrejurile multicolore

proaspete dar ucigătoare

el nu se simțea vinovat

de morțile accidentale ale semenilor

infestați iremediabil…

printre preocupările diverse

cum ar fi

împachetarea câinilor cu felii de fum

tăiat la frunze

şi altele găsite pe internet

la oferte de muncă în străinătatea lumii

o am şi pe aceea de a bea cafeaua

cu înlocuitorul ei

dimineaţa

apoi

sănătos voios…

Pe unde roade gândul, verb măcinat mărunt,

Bob viu de n-ai în cuget, la ce folos păstaia?

Iubesc pe Cel-ce-Este, dar nu știu cine sunt,

Că dacă-al meu e…

suntem singuri şi goi ca o pădure fără anotimp

numai tablourile tale cu liliac din vremea

 în care iubeam amândoi acelaşi pirat orb a lui Stevenson

numai ele în frumuseţea lor adâncă

mai amintesc de vremea aceea în care bucuria

ne bătea mai tare decât inima

iubirea e un zbor urcat la stele dar rătăcit uneori

de la reguli un zeu bizar care îţi cere

să-ţi amputezi sentimentele în schimbul veşniciei

un…

- ''Mă mai iubești tu, Chefa?'' - Vrei oare să-mi arăți

Că ești la fel de singur, chiar dacă mergi pe apă?

Te-a luat din ceruri frigul, dospind singurătăți,

Dacă-l ascunzi trădează; din ochii triști îți scapă

În loc ca să mă mustri c-am fost frământ de…

trimisese salahorii

să construiască un nou anotimp

dar aveau visele uzate

purtau la piept

ultimul sărut al zorilor

pe umeri aveau

sălcii care plângeau pe obraji

doar în mâini duceau

niște inimi bogate în amintiri

totuși continuau

să scoată la suprafață

dintr-o primăvară primul sărut

dintr-o vară prima strângere de mână

dintr-o toamnă o plimbare

sub ploaie de frunze

din iarnă…

am ieşit din pielea glaciară

curge streaşina, de-acum,

cu carnea mea

încerc să mă agăţ de ţigle,

cu o gheară,

dar mă scurg ireversibil şi prin ea.

mă aşteaptă, jos, canalizarea,

a naibii,

desfundată la centime

şi-mi adună toată…

mă întreb

dacă drumul spre inima mea

se măsoară în silabe (ne)rostite

dezvelit de sensuri

abecedarul iubirii are pagini lipsă

îi răsfoiesc tăcerile

rostogolesc trecutul

ca pe o piatră de moară

agățat de gât

talismanul sorții

îmi cerne stropii de noroc 

la ultima revoltă a conștiinței

iluzii mirobolante își dezbracă poleiala

trupurile anorexice

nu-mi (mai) satisfac

pofta…

În garsoniera mea de la parter

veneau, adesea, june  domnişoare,

care, ştiindu-mă poet becher,

sperau că…

în brațele tale înmugurise

nesfârşita romanţă a drumeţului;

se agățase de stele și de ape,

avea glasul adâncurilor

şi-al fiecărei scântei cu strălucire amară;

în ierburi de mâine

catedrala culorilor se clătina

fulgerată.



au mai rămas câteva rădăcini

și sălbăticia pe care n-ai uitat să mi-o dăruiești;

ascultă!

cascadele inimii îţi strigă cu sete:

ia-mi…

Contemporan tristeții, regal, desăvârșire!

Fără de sânge, jertfă de prin ceresc coclaur,

Evharistie pietrei, safirului zidire,

Cum doare înfloritul sunând din corn de taur!

Nu-Ți înfioară cedrii, când glasul lui întornu-l?…

 Nu-mi place de tine iarnă,

 Că ţi-e haina friguroasă,

 Iar când râzi, din ochi se cearnă

 Aştri călători pe casă...

                    Dar, nu-mi pasă!

Vii uşor, pe nesimţite,

Nu ştiu cum, dar nu sunt gata:

degetele-s amorţite,

ochii-mi sunt sticloşi ca vata,

                   Vii-n peţite.

Mi-era drag de tine-odată,

Când purtai doar moşi prin tolbă,

Dar acum, când eşti…

apartamentul meu, cu patru uşi,

închiriat atâtor locatare,

era ca o cutie de păpuşi,

acum,

parcă-i  garaj de rozătoare.

cu simţiri alese tapetat

l-aş fi schimbat cu altul,

tot la fel,

dar n-am găsit şi l-am închiriat,

până-a…

Un dud

de-aş fi,

pământul ţi-aş umbri,

aş fremăta fior nestins în frunze,

şi

că te iubesc

m-ai auzi

spunându-ţi-o cu

zeci şi zeci de buze.

Simt că ne purtăm în suflet destinul.

Unul solitar și pizmaș mereu cârtește :

,,sunt sărac, sunt singur, mi-e potrivnică soarta

iubirea nu cunoaște coordonatele geografice

unde eu biet om solitar îmi consum inutil existența

ignorat de semeni! Urăsc lumea asta

urăsc viața! Totu-i trist în juru-mi

sunt un obiect în derivă pe valurile sorții

uitat de Dumnezeu și de semeni

fără sprijin și țeluri, fără prieteni.

Mă voi răzbuna tratându-i pe…