Îmbrățișază-mi frigul,

din mirare

doar valurile lovesc țărmul

dormind cald

sub orizontul sângeriu

unde soarele se abandonează mării.

Briză mirosind a perle

și chemări neștiute

înspumează valurile

și face să vibreze

profilul tău subțire

și atât de sălbatic,

cuprins de această zi în declin.

Te voi vâna

cu privirile și simțurile mele,

atât de nesupusă

și mândră

lăsându-ți urmele pașilor

peste nisipul plajelor…

Doamne, ce ploaie!

Poetul,

Kamikaze  în oceanul  valurilor cubice,

Valurile cu... bice lovesc surd,

Fără țărmuri  de milă.

Bula de oxigen

Ține-n taină, încă, titlul și punctul

În sertar.



Apoi

Căderea, în valurile  sferice, în aburii

De la  malul nopții,

Lumina farului se zbate  ca un pescăruș lovit

Și plonjează în



 Triunghiurile adâncimilor, sepiile mișună

 Pline de cerneală simpatică,

 Și de aici,…

altădată te-ai fi mirat

că pot urmări valsul celor doi nu

când pe umărul stâng…

Îmi vine atât de greu să-ți recompun chipul 

  

 tu care exiști în a doua mea tăcere... 

  

 și stai ascuns în carnea morții mele 

  

 și-n sângele meu ca nisipul... 

  

  

 tu care ești și dincolo de mine- 

  

 numai cムpoate n-am meritat 

  

 sau n-a fost sortit 

  

 sărutului meu cu pas șoptit 

  

  sムfie legat de tine cu-adevărat...

 

 

 mi-s întrebăƒrile mereu zidite …

totul se petrece în mintea mea, știu 

  

ca-ntr-un cântec de inimă albastră 

  

 toamna are zâmbetul durerii ascuns 

  

ce mai caută vara în toamna noastră? 

  

 ai luat cu tine tot, de la toamnă ce vrei? 

  

ce-a fost de spus s-a spus 

  

 dacă-mpreună n-am putut hipnotiza dezastrul ei 

  

 asta nu dă la toate răspuns??? 

  

  nu mai știu ce e amăgire și ce e adevărat... 

  

ascund sub frunze durerea…

 înșirate de la lobul urechii stângi 

 cu atingeri ușoare

 până la cer și înapoi  

 fără chipuri desenate pe umeri

 șoapte care umpleau golul pernei

 s-a sfârșit începutul

 cearșaful grădinii mustind de parfum

 cade

    cade într-un zbor lin

 după ultima sentință 

 dată dulcelui

 deschiderea aripilor

    mă înlăcrimează

 pământul 

este tot mai mic

 de…

visul meu

așază vorbele cu fața înspre zid

zid tău

o durere în piept

de care nu se mai molipsește nimeni

eu

 privire atârnată între da sau nu

tu

lumina între eu si tu

după un somn lung

sculptezi aripi sub gene

și împingi agale șoapte

la nunta florilor de salcâm

poteca urcă șerpuind

începe povestea

veșnicul tablou rămas mat

își vindecă…

 VIBRAŢIE

Lui Darie ce se merge pe lama pumnalului

în căutarea lumii şi a mea limbile încep să se-ncurce

înţelesurile cad atrofiate din rădăcina cuvântului

carnea se revoltă şi-ncepe din diguri

să scuture…

 DEZBRĂCATĂ DE UMBRĂ

mă mişc şi respir în ritmul planetei

dar mă sprijin din ce în ce mai mult pe-o notă

ce n-o încape portativul

androginul din mine pleacă din ce în ce mai mult

în misiuni de explorare pe partea întreagă a cuvântului…

Motto:

In vino veritas

Turnaţi să bem, e ora veseliei

Şi cupa plină să o dăm pe gât

In toamna, Doamnă a melancoliei,

Turnaţi să bem să treacă de urât.

Turnaţi să bem, la porţile prostiei,

În vin stă adevărul zăvorât,

Turnaţi să bem, e ora veseliei

Şi…

ca şi înainte de trup

ca şi înainte de reci plecări argintate

e pasarea cu zborul de dincolo de vis…

Prin

crăpături înguste

ca de piatră,

simţind că n-o să mai reziste,

spre mirarea altora

se punea pe tăcut.

Aflat

la graniţa subţire

dintre viaţă şi moarte,

punea totul pe hârtie…

Poezia mea străină îmi e.

Sare la mine din gura altuia,

Se altoiește  în aer

În fel de fel de chipuri, neștiute.

Apoi se -nfășoară după cel pe care îl văd

În fiecare zi în oglindă, trimițându-l la

Eclesiast:1.10.

„Ce pânze de păianjeni sunt  ochii tăi!„

Strigă și se sparge în ecouri:

Ca un foc de artificii, unele, altele peșteri;

Printre  stalagmite

Strig eu, eu, eu... se aude

Din adâncuri

Noi, noi, noi...…

Rasfoiesc  calendarul.

În loc de date, coloane:

Iubire, destin, domino.



Iubirea,

Lava  ei mă arde de mic.

Până  am descoperit să-i reglez tirajul,

Focul mi-a mistuit zilele

Una câte una.

Mori și înviezi copilăria,

Mori și înviezi adolescența,

Mori și înviezi tinerețea,

Curg aniversările.



Iubirea, clepsidră,

Nisipul sunt  eu.



Iubirea, gardul viu al Edenului,

Cine vrea să-l dărâme,

Să facă…

Te vreau lângă mine azi, femeie frumoasă

Ca o floare- de -colț găsită-n vârf de stâncă,

Și nu știu de ce uneori dureros mă apasă

Iubirea, ce trepte spre cer în noapte le urcă.



Mi-ai lăsat toată neliniștea mie-ntr-o seară

Când ploi au căzut și focuri pe vetre s-au stins,

Privindu-mă-atunci pentru ultima oară,

De vise, de viață, iubito, și de moarte învins.



Te-ai ascuns undeva mai aproape de mine

Locuind într-un suflet sfâșiat…

pier în desenul strâns

a fericire

într-o singură culoare

 

pictez frunze pe copac

ale verii file

pot reține

freamătul din clipe

 

a frunze

mereu

mă voi desfrunzi

 

pictez inimi

tot câte două

pe uitare

pe alei

peste pași

 

frunze de copaci

reînvie clipe

pe partea inimi

unde sentimentul

trăiește nedesenat

 

ufff

am uitat

să pictez

viața

 

...oare…

Pe cerul trist al sufletului meu

dorul aleargă sprinten printre nori,

caută inima pereche rătăcită printre stele,

vrea să- i strecoare în ventricule,…

mâna îi tremura într-un roșu dezechilibrat

în dimineața neatinsă

cu greu își recunoscu penelul

venerat trup de madonă

peste tăceri și peste duminici

fusese biciuit prea sângeriu

culorile în năvălnicia lor

îl uitaseră

imaculat îi albise șevaletul

picioarele se despuiaseră

și degetele-i cerșeau o tușă

zadarnic

răsăritul nu-l mai cunoștea

ochii îi sărăciseră de nesupunere

vinovat

hotărăște să-i odihnească

într-un…

Mă-ncearcă-un gând rotund

amiezi au gust de sare

mi-e sânu-aşa flămând

de guri istovitoare.…