Rupeţi zăbrelele
să se stingă în ceţuri toate cântecele,
ai strigat,
duhul dimineţilor noastre va strânge-n potire
sunetele elixir pentru toţi îndrăgostiţii
să nu moară sufocată iubirea
curge în mine imnul ei
ca un râu pe care-l primeşti între deltele tale
duios îmi lunec trecerea
şi-ţi mângâi singurătăţile tânguite
în buza malurilor părăsite
plânge Dunărea, iubitule
şi-n apele ei, spun oamenii, s-a înecat un cântec…
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE