Cu

ridurile

de pe frunte

adâncite

în buimăceala

primelor clipe de trezie,

se înfăşurase.

* * * 

În

aerul

devenit brusc

apăsător şi trist,

a scăpat

o exclamaţie uimită

în spatele cuvintelor.

Singurele

emoţii erau ale lui.

* * * 

Trupul

era zguduit

de spaime

când umerii

manifestau

o…

Și m-am rugat
stând drept,
să nu mă rupă
monumentalul cer
spre răsărit
și m-am rugat
de păsări
să mă ierte
că-mi port privirea verde
spre zenit
și m-am rugat
de flori
să nu-mi condamne
fragilitatea formei,
care sunt.
Și m-am rugat
de toate celelalte
de ploi, de fiare
și de vânt
să-ngăduie fiindul meu,
în sine,
ca o mirare trecătoare,
asta sunt.

am legănat moartea în braţe 

până mi-a degerat sufletul 

şi acum îmi înţeapă carnea 

ca un iceberg

sunt un titanic 

fără pasageri la bord 

sau mai degrabă o corabie fantomă 

pe mări străine

călătoresc 

fără busolă, fără hărţi 

fără scop

sunt singurul meu pasager 

atunci când lovit de gheţuri eşuez 

şi nicio barcă de salvare nu se vede la orizont

ca un pisoi nou născut 

dau de două ori din mâini 

şi mă cufund în…

Frumusețea nu are nume -

spune băiatul cu pistrui mirați

mestecând poza cu dansatoare de striptease

surpriză la pachetul de chewing-gum

și alunecă de pe tamponul

de tramvai.

*

Frumusețea dă o lumină albastră

pe cerul uitat –

gândește bătrânul cu două umbrele

albe aduceri aminte

așteptând steaua care cade

spre el.

*

Frumusețea creează dependență…

În sufletul meu sunt răvășite toate

Asemeni norilor când lunecă-n furtuni,

Și nu-ntreb în zadar, dacă se poate,

Din cearcănele nopții uşor să mă aduni.



Orașul e bolnav și mohorât de vreme,

Vitrinele-s murdare de stele și priviri,

O singură fereastră încearcă să își cheme

Din stradă un ecou pierdut în amintiri.



Pervazul ei păstrează trecut și mângâieri

Căderile de frunze prin toamne ruginii,

Și umbra ta, iubito, cu păru-n…

Izbeşte-mă de mare,

o voi lăsa

să-mi creasca-n carne grote, adăpost

vapoarelor.

Izbeşte-mă de mare,

până când oasele

vor picura azur…

sirenele,

purtând pe braţe

leşuri sidefii de marinari,

vor aşterne pat

din plete verzi.

Izbeşte-mă de mare,

o voi lăsa

să crească-n mine

pescăruşi,

şi chiparoşi,

să culeagă nopţi…

spirala…

delirul încarnat în crezământ
nu știe să se stingă-n adâncuri
firea
în odihnire
ucide așteptări

pe alocuri
orizonturi cu aripi istovesc

dincolo de ce pot avea
cuvintele pășesc desculțe talazul
și joacă prin nisipu-nsuflețit de învieri

genunea
se refugiază-n lumină
atunci când inima-și veghează
bătăile de pe margine
și se-narmează
cu sânge rece
pentru că știe că sensul
nu-i dat de timpul efemer

Într-un fel

de mâl gros şi cafeniu,

arşiţa neobişnuită

îl epuizase

de parcă

ar fi luptat

să urce un deal...

Auzea

ezitarea din propria-i voce

când erupsese

în spasme de lumină

alb-albăstruie...

Nu voia decât

să se întoarcă la viaţa reală...

 * * * 

Încercând

să depăşească durerea şi vinovăţia

într-o…

Cu ochii minţii

privea în tăcere şi singur

zarea nedesluşită

din lumea agitată…

***

La umbra gândului,

sticlirea disperării

palidei reproduceri

în puterea privirii…

***

Simpatia pentru deprimare

era sprijin lacrimilor,

gândurilor nerostite.

***

Lumina scăpătată

printre zăbrelele norilor

înghiţea cu furie înăbuşită de…

- secvențe cu final la alegere –

Mai știi

drumul acela mărginit

de cearșafuri puse la uscat

pe care rulau filme de dragoste?

eram tineri

am ales câteva

le-am mototolit

le-am înfierbântat

ultimul era gol

nejucat încă

și l-am furat

crezând că poate fi al nostru

(Final I)

acum e împăturit frumos

și-l mănâncă moliile

în lada de zestre a fiicei…

Simţi

că îl apasă ceva

pe piept.

Erau întrebările mărunte

ale vieţii

ce nu-i dădeau

pace.

Cercetând cu privirea

vopseaua decolorată

a vieţii....

de soare,

trase adânc aer în piept.

 ***

Pornind

de la premisa nebuniei

în permanentă schimbare,

înghiţi aer cu greu

încercând

să-şi desprindă…

CUFĂRUL COPILĂRIEI

 odată scăpată

din cufărul cu vechituri

al copilăriei

surghiunită de crisalinde călduţe

printre identităţi ce dospesc

răsfoiri ale întâiului

periplu de căutare începe

între refuzuri şi pofte lascive

răstignindu-mă

pe marginea fără de seamăn…

Descoperă lumina din sufletul meu,

vino iubito cât mai aproape

îţi simt răsuflarea fierbinte,

gura cu patimă vreau să-ţi…

Marea clatină ape violet

le-mpinge,

le trage,

în clocot de clopot 

vârcolacii se înalţă spre lună…

octombrie,

în livezi de portocali

seamănă noapte şi frig

tablou monocrom…

pinii clatină ape de jad…

nisipul

şi vântul

şi ploaia,

bici şfichiuind pe spinările verii

urlă-ntre ziduri

vânturi captive,

dărâmă…

Ridicând din umeri

într-un surâs dispreţuitor

negândindu-se la nimic,

îşi bătea joc

de remuşcări şi scrupule.

Fără gesturi, tăcut,

continua plimbarea…

Zborul ca stare de fapt...

Ochii mi s-au micșorat

în timp ce mă apropiam de soare.

Simțeam dogoarea cruntă,

visam că e răcoare

și că în asfințituri

curgeau izvoare line,

în cofe multe, pline,

aveam zile senine.

Căderea ca stare de fapt...

Am căzut în abisul celei mai negre nopți.

Tartarul și-a pus Cerberul ca paznic

și pe porți

un suflet nu mai iese să vadă Elizee...

Am trupul prins în…

în doi geometria pe tăcute

dar jocul acesta

cu o simplă frânghie de lumină

ţi s-a părut a fi destul de anost

învechit şi  banal

şi pentru că adori să complici lucrurile

ai făcut tot posibilul

ca lumea să mi se cutremure

în preajma zidurilor de neîncredere

la intervale egale

introducând noi reguli şi noi personaje

ai animat jocul

dar ai şi reuşit să abaţi peste lumea…

ca sufletu-mi

să stea căzut pe dune de nisip

valuri reci

îi răpesc mângâierea dimineții

mă-ntristez

descifrez sub smerenia din euharistie

urme de iubire

de uitare

vreau

să-i mângâi fruntea-nrourată

să-i prind duioşia-n păr

fără să-mi pese

că-mi lasă noaptea pe genunchi

fară să-mi pese

că privirea-şi pierde strălucirea

o să-i ofer mereu un adăpost

în a…

Tristeţea mi s-a-ncolacit năucă

 Pe umbre amăgitoare de culori,

 Spre orizontu-adânc ca o nălucă,

 Îşi trece pleoapa pe un noian de sori.

 Se scaldă-n apa cerului albastră,

 Frunziş de valuri surpă împrejur,

 Răsfrânt e norul ca intr-o fereastră,

 Când bea din mare un cer aşa de pur.

 Întins-apoi pe netedul amurg,

 Ca un parfum din ultima grădină

 Stă şi înnoadă apa clipelor ce…