Peste moartea

cu chipul unei nopţi adânci

se aprinde

lumina unei dimineţi neştiute.

În cel mai cumplit impas,

începu să clănţăne din dinţi

înălţându-se în vârful picioarelor

într-un instinct tainic

ce coborâse din creier pe ochi

cufundat in bucuria adâncă:

Nimic nu…

Ştiu, îmi spui, tu nu simţi primăvara

Te lauzi că o simţi

Dar nu te cred !

Ţie îţi soptesc pescaruşii ; gabrieeel,în penele noastre

Adie aburul primăverii

Nu-l simţi ?

De ce nu-ţi porţi şi tu aripile,

Ai întâlni-o mai repede…

Respiraţia ei îmi topeşte zăpezile,

Cuvintele muguri nu mai înseamnă nimic :

Poate doar amintirea trecerii dintre anotimpuri

Şi un fluviu care îşi poartă curgerea

Prin osul tâmplei,

Căutând iar…

mi-am făcut şirag de vise

şi l-am agăţat în florile

ferestrei dinspre iarnă

uneori îl aşez la gât

şi mândră alerg  cu el

prin labirintul inimii tale



te fac să tresari cele viu colorate

însă nu le percepi când terne le vezi

îmi spui că născocesc speranţe



atunci chem iarna

o rog să-şi oprească cernerea

să-ntoarcă viscol de amintiri



rup din lanţ…

Printre oaze vrăjite cetăți am clădit,

eram sete de doi

și rugă eram

pe-un ocean infinit,…

REVENIREA 



După ce ai călătorit departe, 

foarte departe, 

prin atâtea locuri de basm, …

Priveşte cu înţelegere totul în jur!

Priveşte cu înţelegere totul în jur!

 …

Despre splendoare

n-am să pot să scriu,

că e durerea

ce m-apasă-n sânge,

impertinent îmi duc gândirea

către mai târziu,

dar nesfârșit

din fructul copt

mă mușcă viermele,

agonizând și plânge.

De-aceea-mi plec căldura

răsărită de nicicând,

numai atunci

când doare dimineața

și din perfidul monoton trecând

în suferință splendidă

se naște viața.

Nu mă-nțelege

nu-i de înțeles

căci gândul…

 prin cartea

 vieţii îmi urmez

 cărarea hrănind oglinzi

 umbra m-aleargă

 păşesc şi frica-mi râde-ntr-o nouă filă

 talpa striveşte speranţe ţesând

 covor de flori

 imaginare

o foaie  se desprinde

dorinţă vânată de-un vânt

o uşă închid  altă umbră deschid

diamantul strigă aceluiaşi cer

că-i prizonier în piatră

oceanul

plânge o lacrimă de rouă

din ochiul infinitului…

simfonie

noaptea cad stele-n ruină

pe boltă câte una se-anină,

se-aude cu glas nepătruns

un clopot sub cerul  de sus,

calea lactee, potecă de drumuri,

se vede prin aburi și…

Mai bine să privim rândunelele

Cum şi-au făcut cuib, la streaşina unde

Se încheie veranda, cum fluturi enormi

Ţâşnesc din crisalide, palpitând la fântâna

De sticlă a geamurilor. Printre dalii

Răsar maci, anghinare se ivesc în stocurile

Trandafirilor, o garoafă stropită cu roz

Şi cu alb, nu ştiu de unde se leagănă

Printre verze, scăldându-se într-un fum

Portocaliu al soarelui, sub cârje de ploaie.

Să lăsăm aceste poeme…

tac niarne*

așteptând ca vǎzul

sǎ-mi voaleze imaginea

ce-mi  pare obstacol  ȋn calea obiectivului

este curios

când ȋmi arunc privirile pe stratul acesta de indiferențǎ

zǎresc

ultimul marcaj hașurat ȋn galben

atenționând…

de ce

dacă simt gustul primăverii în mine

trebuie să vină cineva

care să îmi spună

te-nşeli

e iarnă!

Stau lipite cuvintele mele de os

Cuvântul mugur e prins undeva

În zona capului femural

Ce dacă e bolnav?

Asta înseamnă că nu mai există

Primăvară?

Cuvântul naştere

E peste tot

Pe vertebre, pe coaste, tarsiene…

Cam scârţâie reumatic

Dar naşterea şi re-naşterea există

Sunt parte din ea

Din…

Într-o

atitudine plină de măreţie

ţinându-şi capul între mâini,

se plimba agale.

I se părea

că aude voci

ce ieşeau din pereţi.

Începu

să-şi dea

ochii peste cap

tulburându-i cu desăvârşire

reflecţia

lipsită de sens…

Irrational…

Cu fruntea

năpădită de sudoare,

cu pomeţii

obrajilor uşor înroşiţi,

pleoapele

lăsau să se vadă

globurile ochilor.

Îl apucase un fel

de  teamă…

Fear

With his brow

invaded by sweat,

with the cheek bones

slightly reddened,

the eyelids

allowed to be seen

the eyes’…

Mi-e viața amăruie,

cu ramificații fine

peste cotidianul

luminând discret,

un joc nebun

de umbră și lumină

cu gustul, veșnic, dulce-amărui.

Se țese în dantelă efemeră

provocator ascunde arătând,

atât de fină astupând durere

dar minunata formă revelând.

Mă mai înfrupt

din sucurile fine

mușcând din fructul

veșnic interzis,

nu-i suferință

bucuria s-o aline,

atât de natural e gestul

în artificialul…

Nu aruncaţi cu pietre

 …

mă învălui în căldură

desfaci fiinţa

prin fanta iubirii

 aşezi în trup

piatra…

aștept

într-o gară

un verb la peronul unu plural

și plouă

cu oameni care merg printre picături ce locuiseră

în ochii unora

acestea căutau să-și înghesuie acum geamantanele

în alte gene

ceasul de pe peron s-a plictisit și a început să ia la bătaie

secundele

ce se dezbrăcaseră de viitorul apropiat

și se îmbătau la crâșma unor…

Tu n-ai știut c-am stat pe la ferestre,

În nopţile pierdute-n aşteptări,

Îţi ridicam statuile ecvestre

Şi îmi părea că vii din albe zări.

N-ai înțeles că ochii pot să doară

De atâta neînchis şi atâtea lacrimi,

Nici n-ai crezut în gânduri ce omoară,

În năluciri de noapte şi în patimi.

Nu te-ai gândit că poţi ucide vise

Cu  jocul tău abil de fin actor,

Speranţele în mine putrezise

De atâta…

cerul se topeşte în mine 

ca un fulg

mă descompun în trup de îndrăgostit

liniştea îmbracă imagini

văd casa în care

am copilărit

o mângâi din priviri

şi aştept

mama trebuia să iasă în prag

să mă cheme la masă apoi

să-şi răsfire degetele

prin păru-mi cârlionţat

dar...

tristeţea îmi torturează privirea

mă uit la buruienile…