Tu n-ai ştiut…

[Nădejde Angelina]

Tu n-ai știut c-am stat pe la ferestre,

În nopţile pierdute-n aşteptări,

Îţi ridicam statuile ecvestre

Şi îmi părea că vii din albe zări.

 

N-ai înțeles că ochii pot să doară

De atâta neînchis şi atâtea lacrimi,

Nici n-ai crezut în gânduri ce omoară,

În năluciri de noapte şi în patimi.

 

Nu te-ai gândit că poţi ucide vise

Cu  jocul tău abil de fin actor,

Speranţele în mine putrezise

De atâta aşteptare şi de dor.

 

Tu n-ai crezut în irosiri de clipă

Şi m-ai hrănit mereu doar cu iluzii

De anii mei ai tot făcut risipă,

Tot picurând iubirea ca-n perfuzii.

 

Tu n-ai ştiut că pot muri, chiar dacă

Am trupul ca o floare înflorită,

Iar sufletul în doliu se îmbracă

Peste petale o mantie cernită.

Și ai uitat că-mi place primăvara,

Ai oferit  frânturi de anoste toamne

Cum chinuie  arcuşul  grav vioara,

Dezacordată pâna ea adoarme.

…………………………………...............

Tu n-ai ştiut dar astăzi ai aflat -

Că floarea ta de mai s-a scuturat!

 

 

 

[Nădejde Angelina]

Gina, tare dragă trecerea ta!

[Nădejde Angelina]

Aveţi dreptate doamnă Sofia că e cam lungă...Am să revin asupra ei! Vă mulţumesc pentru timpul acordat mereu poeziilor mele şi sfaturilor folositoare pe care mi le daţi!

Cu preţuire,

Angi

[Nădejde Angelina]

Miha, mulţumesc!

Doamna Violeta, iubirea se îmbracaă uneori şi in haine cenuşii! Vă mulţumesc!

[gina zaharia]

Ai înveșmântat poemul în petale amărui. Actorul și dorul tău...

Cu prietenie,

gina

[Sofia Sincă]

Tristeţe, amintiri care dor. Poezia este frumoasă, însă cam lungă, întinsă şi mai ales prin repetarea sintagmei ''tu n-ai ştiut'', rişti să plictiseşti, ideea repetându-se. Ultima strofă nu ţine nici ritmul şi calitatea celorlalte.

Dar asta este doar părerea mea.

Sofy