Mă-mbată teii la-nceput de vară,

când trec din nou prin parcul regăsit,

iar rugii-n garduri dau pe dinafară

cu florile plutind spre asfințit.

Mai port în mine-aleile retrase

printre ciulini semeți care-au…

Mă rătăceam prin anii cruzi,

Aduși pe umeri de comete;

Erau romantici și absurzi,

Din rai porniți să se îmbete.

. 

Și mă pierdeam pe-adânci poteci –

Timide sau efervescente,

Dansau prin ramurile reci,

Se unduiau printre torente.

. 

Venea și vremea să suspin

Când se-ncrunta de jar lumina;

În fiecare zi un spin

Îi pătrundea acid retina.

. 

Iar anii, ca într-un vârtej,

Intrau în ringul fantomatic…

Mă văd pe unda lacului asemeni unei bărci cu pânze

Plutind, simțind vântul, bucuria, frumusețea, aripile.

Apoi, mă văd asemeni unui condor în zbor,

Simțind puternic elanul în aripile mele puternice.

Într-un târziu am văzut un Icar cu aripile larg desfăcute,

Oglindindu-se perfect în unda lacului.

Acum văd un fluture cu aripi mari, diafane, colorate,

Strălucind eteric, zburând măiastru sub albastrul…

Vârtejul de petale albe, roze,

priviri strălucitoare de femeie,

ca un fuior de mişcătoare poze

e-n gândul meu brăzdat de curcubeie.

Văd norii bulbucaţi cum se răstoarnă

spre verde crud cu braţe-ntinse-n cer,

când…

                                               pupăza din tei      cucul cel hoinar

                                                  cântă-n azur      trage-n pământ

                                                      îi văd doar     hotarul

                                                              moţul      printr-un

                                                                   sur     …

Tăcerea mea e forma în care reușesc

să nu stric ce e fragil între noi

n-am plecat niciodată de tot

m-am transformat în aburul care iese din gândurile tale

când adormi cu ochii țintiți spre tavan



am devenit ecoul unei uși care nu se închide

un ceas fără limbile timpului

un cântec care se aude doar când plouă



te privesc din spatele umbrelor

unde zâmbetul tău se curbează

ca o lună care refuză să răsară



dorul meu are formă…

 glonțul final

era un han, mai știi? - pe undeva-n Lactee

și chiar un țărm de mare unde-am sperat să vii!

„eu doar știam că scrii!” ai spus tu ca idee,

dar și credeai, bag seama, că toate-s fantezii.

dar poate știi un iaz ceva mult mai aproape

și-o lebădă ce-ntreabă de ce nu am noroc.

în gândurile cui, pe luna-n plină noapte,

să-mi fie scrisă soarta, cu glonț din primul…

Les Andalouses, îndepărtata plajă,

rămasă-n amintire ca un mit,

ne cheamă în trecut necontenit,

pe ţărmul său cuprins de-atâta vrajă!

Din Maraval veneam pe Front de Mer,…

Îmi este dor de atingerea macilor rubinii,

De coloritul viu al florilor de câmp,

De viersul păsărilor scăldând verzile câmpii,

De tine, cel ce  m-ai uitat în timp.

De la marginea primăverii urmăream amintirea,

Gândul negru, crud  îmi umplea retina

De imagini trecute, ce-mi închideau răzvrătirea

Într-o închisoare ce-mi consuma lumina.

Eram prinsă în plasa veninoasă a orbirii,

Spuneam că pășesc…

Copilăria-ntârzie-n cuvinte

copilăria-ntârzie-n tăceri

nimicul nu-și aduce-aminte

nici viitorul ziua cea de ieri

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

Fiecare zi împletește o nouă cunună

de incompetență. Încoronat tardiv,

în imperiul meu de erori,

giulgiul alb absoarbe, nesățios,

cuvintele negre.

. 

Poate să mai intru-n joc, să dansez

cu strălucitoare umbre...

Dar orice bilet are prețul

unui neadevăr. Nu au existat

nicicând salvări intermediare.

. 

Încă o dată, somnul

îmi sapă gropi în memorie.

Trezirea, un act de violență –

jucăriile…

La umbra lui cu-arome-mbătătoare,

cu foarfeca din ghem mai tai secunde.

Deşiră Parce-n voie, zâmbitoare,

alt ghem sub pin, nu ştiu ce îmi ascunde...

Inflorescenţe-n piramide crapă,

se-nalţă-n dimineaţă către soare,

menirea lor e-o taină ce îmi scapă

şi tac, din gând îmi curge o-ntrebare:

Ce leac e-n conul plin de romburi etajate

şi ce tristeţi din noi va fi s-alunge?

Neştiutori şi răi…

acest plin 

                  până la refuz,

ca o mamă surogat, caută linia orizontului

                                                                     fără speranță,

ce poți să-i spui când rămâne cu…

Nimic nu este adevăr

Decât cel al tăcerii

Porumbeii durerii

Cocoţaţi pe sârmă ghimpată

Privind dânsul, râsul în gloată

Nimic nu este mai presus

Decât un înger la apus

Bătând gongul de noapte între lună şi moarte

Nimic nu este mai pustiu

Decât deşertul viu

În care aşteptăm o caravană

Sau poate măcar un beduin cititor de stele

Un vânzător de pietre

Când sufletului ȋi e sete

Nimic nu este…

Dragă Kitty nici duminica

nu apuc să mă plictisesc

mă salvează agitația din jur

și prejudecățile oamenilor

cică fetele nu gândesc

ai auzit vreo prostie mai mare

în afara faptului că m-am

înălțat cu doi ani…

despre tine...

despre tine îmi vorbește

tot mai rar câte-o știre în cotidianul local

cu care mă întâmpină de o vreme

femeia din ghereta cu ziare de la poarta crângului,

dar preferă să-mi spună orice minciună

numai să ia de pe mine

povara acestor dimineți gata să-mi repete

că visele mele sunt iluzorii,

ori lacrimile din icoana făcătoare de minuni.

despre tine mai vorbesc și…

Motto: Totul își are apusul, doar noaptea se termină cu zorii.

Vladislav Grzhegorchik

🌟

Ca o taină ce s-a spus, într-un surâs tatuată

Umple urna cu tăceri. Tei se clatină la poartă.

Caut în amurg sosit și nu știu măcar ce caut,

Sufletul e tot un cântec semănând cumva… a flaut

Și în liniștea firavă, ca un fruct – singurătatea

Se oprește, ascultă-ntinsul.…

SONET VII 

Cărările mocnind de feeria

Acestei seri cu clipele fecunde,

Lumina lunii vine să inunde,

Cu razele țesute, broderia

Fantasmelor, căci astrul mă ascunde.

Minutele se scurg în reveria

Atâtor frunze, reintrând în vria 

Nuanțelor, din nou, acum, rotunde.

Timid, în astă clipă, înc-o noapte

Plăpândă, rătăcind între dureri,

Dau aripi unui vers cu rime…