Și-mi descânt de gânduri sterpe

călărind pe două iepe,

nădușite și superbe

și cu ugere imberbe.

Am fugit noaptea cu ele

și am călărit sub stele,

până, dorurile mele

mi s-au cuibărit în ele.

Sunt sirepe precum marea

și le place desfrânarea,

despletite coame negre

și sub piele ascund jerbe,

jerbe de minuni carnale

cuibărite între șale,

între șale și pe crupe

forța-ntreagă mi-o pot rupe.

Am să le fac numai…

hai, toarnă-mi vin

în pocalul din piatră,

vândut de negustorul vrăjitor

în iarmarocul de iarnă

când taina iubirii dormea

l-ai cumpărat  întâmplător

pe doi galbeni,

îi aveai în buzunarul stâng

lângă busola de jad

dăruită de fata…

Un cimpanzeu cu glasul supărat

Pe om odată l-a interpelat

Iubite vere, vreau a-te-ntreba

Explică-mi care e menirea mea?

Deşi am coborât demult din pom,

Mi se refuză numele de om.

Îţi spun cinstit, că nu ştiu ce să cred.

Am început şi eu să merg…

În fiecare din noi e un înger ce moare

tocmai când sufletul își revine din fire,

suntem întrebați ai cui suntem fiecare...

când tu, senin cobori dintr-o poveste,

dacă spui că ți-e bine cu mine

și mie îmi este...

 

Am crezut că nimic nu mai poate da viață

vieții mele/dar azi sunt fără scăpare

vorbindu-ți te-nfrunt!

mie să nu-mi zici despărțire, plecare, uitare

azi-când mi-e drumul spre tine

deloc anevoios și abrupt!

 …

nu te-au găsit acasă

când şi-au învolburat albul

sub ferestrele înzăpezite de dragoste

şi-am imortalizat pentru întâia oară

absurdul poveştii

într-o ramă nelămurită

de vânt

cu degete de lumină versată

îmi pictasei pe suflet

mi-ai stârnit toate culorile

şi ai crescut, iubitule

abrupt

dar constant şi etern

în poemele mele

cu fiecare cărămidă de gând

                                    E iarnă pe dealuri, e iarnă şi-n noi

                                    Iar floarea din suflet îngheaţă şi ea;

                                    Amurguri se zbat prinse-n recele sloi,

                                    Fuioare de dor cufundate în nea.

                                    Aprinde o flacără-n inima ta,

                                    Să pâlpâie-n spuza durerilor…

final de an

încă un an în nemurire

dispare-acum din calendar

a fost durere, amăgire

sau…

Am fost şi încă-ţi mai sunt

Copilul dorit pe pământ,

Purtată pe umeri - odată

De tine, iubitul meu tată.

Acum tu mă porţi doar în gând

Tristeţi lângă tine-ancorând

De doruri ce tainic te-apasă

Că nu ai copilul - acasă.

Nu judeci, nu plângi, doar oftezi

Crâmpeie de viaţă aşezi

Pe pernă, când somnul nu vine

Şi asta în viaţă te ţine.

Mă vezi alergând prin ogradă

Prinzând primii fulgi de zăpadă

Cântând pe ascuns o…

RESPIRĂRI ÎN DIAFAN

să fiu cu tine astăzi

rostogolesc sunete între măslini

despart cerurile să-mi trimit visele mai sus

un colibri

 mi se agaţă de falagele de lumină

eliberez din…

Lacrima unei fete ajunsă într-un poem

Iată lacrima unei fete…

O fată ţi-a traversat timpul

Pe moneda bătută…

Am îndrăznit să văd

privind lumina,

sunt ochiul care doare

spre adânc,

nu pot să plâng

dar mă cuprinde vina

- dă-mi doamne,

nesătul, lumina mea un rug.

Și bate totul

doar cu nestemate

și cu fireturi aurite

în al zilei crug,

sunt rana ta

cea plină de păcate,

sunt umbra nopții

ziua preamărind.

Sunt prada prăzii,

doamne, curmătura

ce fiarele își au ca adăpost,

atât de liber m-ai lăsat prin vreme

că…

îţi închin, cititorule,

acest poem simplu

din flori de nufăr şi ploi,

l-am găsit veghind la fereastra inimii…

văzduhul își întinde răsuflarea

neconsumată

peste răsărit

 …

Scumpii mei prieteni,

          Crăciunul acesta mi-a adus mai multe bucurii. În primul rând, nu mai sunt singură, dar asta e altă poveste...

          Să vă spun ce lucru minunat mi s-a întâmplat. Îmi desfăceam cadourile de sub brad și, la un moment dat, dau peste câteva cărți, despre care știam că sunt un dar de la profesorul Valeriu Anghel,…

poemul-altar

aș fi putut să fiu altfel, poate zefir sau lumină,

aș fi putut să iubesc de trandafiri o grădină,

aș fi putut să fiu un cavaler al bunei purtări,

sau, de ce nu, gând purtat pe largi depărtări,

să fiu un ulise rătăcit de itaca mea părăsită

pe mări, prin…

Eu sunt roua, tu pământul,
Ne usucă numai vântul;

Eu sunt unda, tu izvorul,
Eu sunt lutul, tu ulciorul;

Eu, o pată de culoare,
Tu, penel muiat în soare;

Eu, contur de apă vie,
Iar tu umbra grijulie;

Tu esti unu, eu sunt una
Ne-nvelește-n vise luna

Și aduce depărtarea
Dorul, precum valul marea...

Va rămâne cântul sfânt
Ca un fel de jurământ...

  TRANSFUZIA…

Acel paradis fără de margini



Dă-mi mâna, dragul meu,

dă-mi mâna

să păşim spre noua dimensiune,…

ne e limba ca o cobiliţă arcuită peste sufletele ce aşteaptă

reîntoarcerea poeţilor dispăruţi

cu ceara lipită pe unghia dreaptă a vremii

cad pădurile de brazi şi vântul poartă vreascurile

până la spirala întunecată

ne e limba Dunăre ce curge peste ogoarele pedepsite

de plânsul în scutece de cânepă crescută în galaxia vecină

unde s-au ascuns bătrânii de teama necuvintelor

şi pasc turmele albastrelor…