nu te-au găsit acasă
când şi-au învolburat albul
sub ferestrele înzăpezite de dragoste
şi-am imortalizat pentru întâia oară
absurdul poveştii
într-o ramă nelămurită
de vânt
cu degete de lumină versată
îmi pictasei pe suflet
mi-ai stârnit toate culorile
şi ai crescut, iubitule
abrupt
dar constant şi etern
în poemele mele
cu fiecare cărămidă de gând
Adaugă un comentariu
Multumesc tuturor celor care v-ati oprit in gandul meu! Va doresc un An Nou plin de bucurii, realizari si...maxima inspiratie!
drag,
ai crescut iubitule in poemele mele:)
Frumos!
Bravo, Aura!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE