hai, toarnă-mi vin
în pocalul din piatră,
vândut de negustorul vrăjitor
în iarmarocul de iarnă
când taina iubirii dormea
l-ai cumpărat întâmplător
pe doi galbeni,
îi aveai în buzunarul stâng
lângă busola de jad
dăruită de fata pădurii
nu te-a uitat,
în scorbura cu diamante
despleteşte în fiecare zi de joi
ecoul vrăjit cu rouă de vânt,
să te cheme
mai toarnă-mi vin
şi spune povestea de dor
ce doarme pe-o piatră de cer
păzită de ursitele bătrâne
cu deznădejdi de foc.
Adaugă un comentariu
Multumesc, Vasilisia!
Multumesc, Poetule!...totdeauna mă bucură trecerea ta...să ai un an bun şi să ne "salutăm" la o altă lansare de carte, ca ai de unde alege!
cu drag,
Mi-a plăcut mult, Vali.
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE