Lacrima unei fete ajunsă într-un poem

[Irina Lucia Mihalca]

Lacrima unei fete ajunsă într-un poem

Iată lacrima unei fete

ajunsă într-un poem!

- Lacrima sau Fata? ai să mă-ntrebi.

- Ambele! am să îţi spun.

Trecutul - mereu iluzia clipei!

Memoria rămâne închisă acolo

căci fiecare primăvară e unică

şi dragostea cea mai nebună

şi mai durabilă

nu e decât un adevăr trecător.

Durere despletită! În urmă ruinele sunt

năpădite de ierburi şi paşii lor purtaţi de vânt,

Timpul nu trece,

se învârte doar pe loc,

iubirea nu e mereu iubire

şi ura nu e mereu ură,

amăgitor, destinul te trimite

spre porţi închise,

iar mai târziu,

după momentul zero,

spre frigul ce te va cuprinde.

Din tine si din mine nici o urmă,

zâmbesc amar - Acesta-i timpul!

Nori, păsări şi pietre, cuţite aruncate,

scântei ţâşnite, stele unite într-un zbor,

un câmp de maci şi verdele trifoiului

(mult timp zadarnic ai căutat-o)

cândva acolo am stat,

acum eşti liber,

purtat de timp prin timp

nuntit doar cu un vis!

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, da Coza, pentru lectura si sugestii.

Cu pretuire, Irina

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, Gabriela, pentru semnul de lectura si aprecieri.

Cu prietenie, Irina

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, Sofy, pentru trecere si impresii.

Cu aleasa consideratie, Irina

[Ion Lazăr da Coza]

Pentru evitarea unei cacofonii, sugerez:

ci doar pe loc se învârte, > se învârte doar pe loc

***

Remarc:

Din tine si din mine nicio urmă,

zâmbesc amar - Acesta-i timpul!

Finalul mi s-ar părea mai spectaculos așa:

acum eşti liber,

purtat de timp prin timp

nuntit doar cu un vis!

Frumoasă toată poezia.

da Coza

[Gabriela Grădinariu]

        Cat de relativ e totul! Doar frigul de dincolo de momentul zero pare sa fie absolut. E obucurie sa te citesc!

[Sofia Sincă]

Timpul i-a preocupat pe mulţi savanţi iar poeţii îl cântă continuu. Alături de el iubire este primordială, el fiind diferit pentru fiecare dintre noi, în fiecare clipă.

Am trăit poemul tău, mesajul este evident.

Cu admiraţie, Sofy!