Ştii?

De fiecare dată când mă privesc în oglindă

Nu mă mai văd pe mine

De ani buni

Eu nu mai exist pentru oglindă

Locul meu e luat de o debara

Din cele în care gospodarii îşi pun

Vechiturile la care nu pot renunţa

Acolo, în minele debara

Vei găsi toate poveştile mele de dragoste

Vechi sau mai noi

Le vei găsi acolo

Nu am putut să mă lepăd de vreuna

Dacă vei fi curioasă

Mă vei deschide…

  nici nu știu dacă e noapte 

  

  oamenii au golit strada în niște mașini mari 

  

  și au plecat 

  

  

  eu stau aici rezemată de un perete  

    

  țin în mână un fel de fruct fierbinte…

bineînţeles că nu mă `mpotrivesc niarne*

să port grija cuvintelor

rămase în mine

impresia că las tăcerea să-mi rostească amintirile

răsună înlăuntru-mi

ca şi când

neavând glas aş vorbi cu o duzină de litere

abia mă stăpânesc

să nu rostesc un…

Departe undeva prin țară

Stă rătăcit cu case din chirpici

Un sat în prag de primăvară

Cu merii prinși în plete la bunici

Și flori zâmbind privirii mele

Cusute-n sorțul mamei cu arnici.



La stâlpul casei stă comoară

Un trandafir de-abia-mbobocit

Și calde raze-n prispă se coboară

Pe coca mamei pusă la dospit

Iar curtea este plină de miresme

Și glas de amintiri ce s-au trezit.



Așa le văd de fiecare dată …

construiesc un iglu babel 

înconjurat cu sârmă ghimpată

încarcerez idolii care te sperie

pun liniştea de strajă

sau o plimb în sănii trase de câini

până la poarta universului

şef de atelaj Cerber

respiră sacadat aerul poluat cu bosoni higgs

un filtru de particule ne-ar salva big bang-ul

de la inhalare

în iglu e întuneric

cineva a încurcat limbile şi acum pescuieşte suflete

precum eschimosul la copcă

în drumul…

Mărturisesc cu mâna pe inimă

săgetat de un dor nepotolit;

ochii tăi superbi m-au fermecat

de când te-am văzut întâia  oară.

M-am oglindit…

ION IONESCU BUCOVU

                                                                                                                                Motto

                                                                 Prin versurile ce cu suflet cald le-aţi scris,

                                                                     am colindat, am adunat şi mi-am permis,

                     …

când știu că mireasma sfârșitului e-așa aproape

 în singurătatea lor nădejdea o împart între ei

 da

 sunt vecinii mei

 anii le-au aplecat umerii

 de câteva zile câinii parcă ar număra stelele

 urletul lor te îngheață 

 tușa parcă mai senină azi ca ieri

 îmi mulțumește din privire pentru darul adus

 o vorba bună

 care mai spală din liniștea apăsătoare

 a ajuns să fie mai importantă ca farfuria de supă

 este…

UŞA DE SERVICIU

Ca să intri în viaţă nu folosi uşa de serviciu

tâmple de-abis îţi întind bara de echilibru pe sârma destinului

  ca pe şoseaua norocului să păşeşti

tălpaşii dinlăuntrul tău vor purta cască de astronaut

 altitudinea eului de lumină când vor…

În iarna asta poți să strângi

Poteci din zări lăsate-n urmă

De vulturii ce mi-i alungi

Și-n vetre neaprinse scurmă.

În iarna asta frânte ramuri

Cu vântul zdrențuit prin ele

Își culcă umbrele pe geamuri

În raza palidelor stele.



Și-n dantelate riduri clipa

Trăiește doar din nostalgii

Când vulturii i-au rupt aripa

Deasupra viselor târzii.

Tu strânge-mă în întregime

Din zborul fulgilor ce mor

Și-n pieptul…

Apa care va înflori deşertul



- O femeie ca tine merită

toate particulele din lume!

îi spuneai

în lumina unei seri de noiembrie.…

O fată ţi-a traversat timpul



Pe moneda bătută atunci

a fost trecut eronat anul,

O melodie…

Luna plină, cu un alai de stele,

Tainic mi se prelinge în cale,

O hologramă – neasemuită fecioară –

În suflet îmi pune un dor să doară.…

târziu niarne*

am coborât cǎrǎrile abrupte

când am ajuns jos

m-a invadat un fel de teamǎ

sporind odatǎ cu-n presentiment agonic

nu bǎnuiam cǎ neștiutul

atârnǎ de înscrisurile

așezate în cumpǎna fiecǎrui înțeles

și orice chip

ar lua…

Eşti visul ce-a venit la mine,

 Pe lume n-am ştiut că eşti

 Ai ochi ca nopţile senine

 Cu stele-n bolţile cereşti.

 Şi-n ochii tăi văd  infinitul

 Cu-atâtea vise cuprinse-n el,

 Ţi-aud dorinţa şi tumultul,

 Închise-n sufletul rebel.

 Îţi simt neliniştile din gând

 Şi flăcări ce-n suflet îţi tresar,

 Dorinţe mute în piept strângând,

 Aduse de un vis hoinar.

 Inima îţi simt bătând…

Iar o dat dihania asta de iarnă peste mine, bădiţă, şi mi-o intrat în suflet, în ciubote, în măduva oaselor, până şi-n călimară mi s-o băgat pustia, că trebuie din când în când s-o ţin deasupra lumânării de parcă mi-aş încălzi mădularele ca să mai pot să umblu. Că asta simt eu, când peniţa-mi alunecă pe hârtie dând grai poveştilor, că zburd pe poteca copilăriei mele şi nici pârdalnica asta de inimă nu mă mai poate opri din neastâmpăr.

Mi-i anevoie, bădiţă, să purced până la ferestruica…

nu mă doare clipa aceea singură

poate că este luna plină punte

între gând și călcatul cămășii

poate că acest gând s-a scurs în pământuri neroditoare

nu mai dau curs întrebărilor

cert este că

acum e goală

așa se vede de afară încrengătura de fire sidefii

am ajuns în rând cu alte rânduri

de oameni banali

și-mi spun

…îmi place

o tăcere a trupului

fără mișcările necontrolate ale curiozității

fără…

Undeva,într-un colţ al raiului

Eu şi tu săpăm o groapă

Cu palmele goale

Prea mult pietriş în pământul

De acolo

Dar noi o săpăm

Trebuie să o terminăm până dimineaţă

Pentru că merii

Merii se plantează dimineaţa

Când se îngână luceafărul cu soarele ce stă

Să răsară

Nu ştiu ce soi e mărul pe care îl vom pune

Important este

Că săpăm amândoi groapa aia

Şi că merele nu ne vor fi oferite de nimeni…

Le vom culege noi …

somnul mă fură

calul nechează încet

la galop visul

zarul măsluit

păpuşarii duc aur

smoala se-ntinde