O fată ţi-a traversat timpul (română-armână)

[Irina Lucia Mihalca]

O fată ţi-a traversat timpul

Pe moneda bătută atunci
a fost trecut eronat anul,
O melodie de departe te cheamă,
poezia ei s-a ascuns în tine,
doar visul i-l porţi în suflet...

O fată ţi-a traversat timpul -
reamintirea unui alt timp sau doar
o trecere temporară printr-un nou timp,
Acesta-i misterul şi cheia timpului ei!

Lumina ei a pâlpâit la ceas de seară,
Călătorind împreună
pe pământ înspre pământ
nu ai recunoscut-o
dar focul din mână i l-ai citit -
că te-ai născut din neşansa
de a fi iubit şi a o iubi
dincolo de viaţă şi moarte...

Se lasă noaptea. Încerci să-i refaci traseul
chiar dacă nu şi-a atins cerul sufletului,
nici stelele în palmă nu le-a ţinut,
Nu se auzeau nici măcar şoapte,
doar foşnetul clipelor şi sângele buzelor,
Dar setea nu ţi-o potolesc!

Printre copaci vântul îşi poartă
suspinul frunzelor pe alei - blestemul rătăcirii atâtor vieţii
neavând construită fundaţia de petale.

În ochii de culoarea timpului
reţii doar clipa visării,
Ce ai astăzi,
mâine poate fi o mare durere!

Din aripi bate şi zboară o porumbiţă albă,
O melodie auzi, priveşti înainte vrăjit -
mari cercuri în oglinda apei face valul,
malurile se depărtează încet,
din umbră lunecă luntrea înspre lumină

Fără întoarcere, uşurat de poveri,
sufletul e desprins acum în cerul subţire,
În cerurile de dincolo de cer
se vor uni în uitare...



Unâ featâ ţâ tricu pri chirolul a tău

Pi pindona bâtutâ atunţea
agârşitu s-a înhrâpsi anlu,
Un cânticu di largu ţâ greaşti,
boaţea ei s-ascumsi tu tini,
maşi ghislu îl portâ tu suflitu...

Unâ featâ ţâ tricu pri chirolul a tău -
aduţeari aminiti a unui altu chiro sau maşi
unâ şcurtâ triţeari pritu un nău chiro,
Aesta-i ciudia şi cleaia ditu a ei chiro!

Videala ei s-apreasi pi lângâ searâ,
Şi deadunu-s priimnarâ
pri locu spri locu
nu-u cunâscuşi
maşi foclul ditu mânâ îi lu angaldasişi-
Câ ti aflaşi ditu niputearea
ta-s estâ vrut şi-s vrei
ma înclo di banâ şi moarti...

S-alasâ noaptea. Caftâ s-u aduţâ tu anâpoi
Cu tuti câ nu-şi agiumsi a suflitlui ţzeru -
ni tu pâlnhi stealili nu li ţzânu.
Niţâ zboarâ pe anarga nu s-avtzau,
maşi trimburarea oarâei şi a buţzâlor sânţzâ,
Ma seatea nu-hi ţu apândisescu!

Pritu ponhi vintlu-şi poartâ
suschiratlu a frantzalor pri căi - blistemlu agârşirlor di ahâti bănhi
fâra ta-s aibâ aştirnutu câmpul di vreari.

Tu oclii ca buiaua a chirolui
ţzâni maşi oara anghisariei,
ţzi ai azâ, mâni poati sibâ un mari caimo!

Ditu aripi bati şi azboairâ unâ albâ pilistearâ,
Unu cânticu avţzâ, şi mutreştzâ ninti ciudusitu -
mări ţzercuri tu ghilia a apâiei adarâ avalulu,
şi marţzaihili s-dipârteaţzâ lişoru...
ditu aumbrâ aşchiuşurâ barca spri videalâ.

Fârâ turnari, şi ascâpatu di caimatzâ,
suflitlu tu subţzârli ţzeru
ni angricosu tora iasti,
Tu ţzerurli di dinclo di ţzeru
v-aş andâmaseascâ tu agârşeari...

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, Gabriela, pentru trecere si impresii.

Cu drag, Irina

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, Maria, pentru semnul de lectura si intelegere.

Cu drag, Irina

[Gabriela Grădinariu]

Vers nascut din neimplinire. Frumos!

[Belean Maria Ileana]

poate uitare...poate nu...

foarte frumoasa Irina, mereu o adevarata incantare sa te citesc, felicitari multe!!