Eşti visul

[Marin Voicu]

Eşti visul ce-a venit la mine,

 Pe lume n-am ştiut că eşti

 Ai ochi ca nopţile senine

 Cu stele-n bolţile cereşti.

 Şi-n ochii tăi văd  infinitul

 Cu-atâtea vise cuprinse-n el,

 Ţi-aud dorinţa şi tumultul,

 Închise-n sufletul rebel.

 Îţi simt neliniştile din gând

 Şi flăcări ce-n suflet îţi tresar,

 Dorinţe mute în piept strângând,

 Aduse de un vis hoinar.

 Inima îţi simt bătând constant,

 In ritm şi sunete de astre,

 Lungi chemări pierzându-se în neant

 Şi-n tăcute nopţi sihastre.

 Chemări confuze, de plăcere,

 Mă atrag ameţitoare,

 În liniştea din încăpere

 Unde timpul sens nu are.

 Când tu şi eu ca două şoapte

 Pierduţi în pat cu mii de flori,

 Sorbi-vom un extaz în noapte,

 Şi agonii cu dulci fiori.

     Marin Voicu

[Vasilisia Lazăr]

Da, un pic revizuită, ar ieși o poezie tare frumoasă.

[Sofia Sincă]

Frumos mesaj, romantic, început excelent al poeziei şi se vrea, neaparat şi muzicală. Este imperios necesar, dar nu se poate din cauza cuvintelor alese de autor care îşi tot schimbă accentul de pe o silabă pe alta. Domnule Marin Voicu, vă rog citiţi cu voce tare versurile dvs. Vedeţi ce frumos curg până la versul doi din strofa a doua. Apoi cu regret, până la sfârşitul poeziei ne tot împiedicăm de limbă... Iar acest vers: '' Inima îţi simt bătând constant,'' sună mai mult a diagnosticare medicală.

.

 Îţi simt neliniştile din gând                                 Îţi simt nelinişte-n gând

 Şi flăcări ce-n suflet îţi tresar,                            Flăcări în suflet îmi tresar

 Dorinţe mute în piept strângând,                     Dorinţele în piept strângând

 Aduse de un vis hoinar.                                         Aduse de un vis hoinar.

.

În acest fel sună ceva mai bine, accentul e aproape acelaşi şi nu suferă muzicalitatea.

Însă aceasta este doar părerea mea.

Sofy