VERONICA PAVEL LERNER

                                                                                                                             Motto

                                                                                             …

Cât se poate de discret

boii rag la clarinet

şi-n amurgul muzical

câinii latră la ţambal

Găina cotcodăceşte

la flaut pe englezeşte

şi măgarul sigur zbiară

încântat doar la vioară

Un motan mai ortoman

miaună doar la pian

şi-un înger din altă eră

cântă doar la mitralieră

Şi cum mie-mi place rockul

iau pana şi deschid…

Iubito, când te-aștept în seară

Și luna dă peste coline,

Se-aude-n taină o vioară

Și plouă stele peste mine.



M-ascund în raze de lumină

Și vântul tâmple-mi sărută,

Iubito,vreau să vii la cină

Prin iarba noastră necrescută.



S-aprindem lumânări la masă

Și să-nchinăm câte-un pahar

Cu toate umbrele din casă

Ce trec prin noapte în zadar.



Să ne plimbăm doi prin grădină

Desculți cu rouă pe picioare,…

 DIMINEŢILE ARBORILOR

nici o culoare nu m-a adoptat

eşuat pe-un ţărm de carne am trecut prin

unghiul lor mort   

glonţul trăirii în sânge fierbinte îmi dizolvă aripa

cerurile ce nu mi-au trecut printre vertebre…

Cu aerul

preschimbat în ploaie,

îşi plimba tăcerea

cufundat

într-o prăpastie

fără de sfârşit,

cu tâmplele zvâcnind

în pământul

ce-i tresălta sub tălpi

auzindu-şi doar

bătăile inimii…

Flicker

With the air

changed into raining,

he was casting over his silence

lost

into an endless

abyss,

with throbbing temples

into the ground

heaving up under his…

Ne-am întâlnit pe-o prispă solitară.

N-am tresărit atunci când m-ai privit!

Şi n-am listat chemări! Până-ntr-o seară

Când mi-ai aprins un vis şi ţi-am zâmbit.

Pe râul dintre noi au curs cuvinte

Fără cascade-nalte de tăceri.

Învolburai aducerile-aminte

Din lutul fin, brăzdat de mângâieri

Rostogolind iar bulgări de lumină

Mereu, dinspre apus spre răsărit.

Şi nicio umbră roasă de rugină

Nu se plia pe…

N-aş vrea să plângă nimeni după mine

Să nu spună nimeni c-am murit

M-am repezit doar până la strămoşi

S-adaug istoriei mele o clipă

Nepoţii mei mă pot căuta oricând pe-acasă

Sau prin aceste tablouri fără semnătură

Căci multe lucruri îmi vor ţine locul

Privirile-mi vor rămâne-n fereastră

Iar pe pereţi umbra ciudată

A capului meu. Poarta nu va rămâne

Încuiată, rugina n-o să-i mănânce clanţa

Căci mâinile mele vor…

Umblă luna-n crinoline

printre nori, ca o naiadă

nopțile pe jar le ține

și amorul sub zăpadă

Umblă lupu-n frac de gală

roza-i prinsă la rever

blana-i aspră se-nfioară:

"sunt îndrăgostit, mon cher!"

Vine luna cea sfioasă

clipește din gene lungi

umerii sunt goi și-și lasă

părul moale: "să-l atingi!"

Vine lupul dintre zodii

și adulmecă sprințar

un parfum de flori de…

Începuse

să umble

în tăcere

rotind

ochii

jur-împrejur.

Dârdâia

din toate

încheieturile

simţind

răcoarea nopţii

pe obraz…

Meditation

He started

to…

Vânt nu bați

Decât de ești mângâiere

De timp înțelept.

Vultur nu zbori

Fără de înălțimi dese

Cu frică de hău.

Apă nu curgi

Decât limpede val

Spre imens orizont.

OM nu…

dialog

rămâi-mi-a zis codrul la sânul meu pe veci,

rămâi să te fac bucium în dimineți cu soare

uitat prin rămurele, mai vino și mai treci

să-mi cânți și veșnicia și dorul de izvoare.

 …

Degete înfipte

Cu ochii închiși

În timpane țiuite

Pline de ceară.

Sunetul frunzelor

Înșirate pe vânt

Mișcare de buze,

Mimul încremenit.

Clipe de ploaie

Ce urlă în gând…

Ochiul ei stâng

Strălucea a întunericul dintâi

Căzut de nu se ştie unde

Poate din chaos…

Cine ştie !

Ochiul meu stâng îl ţineam închis

Ca să nu îl orbească strălucirea

Ochiului ei stâng

Pe furiş îl deschideam

Dar de frica întunericului

Îl închideam repede

La loc

Ochiul ei drept

Era doar o lumină continuă

Izvorâtă din sufletul

Lipit de sufletul

Meu

Despre ochiul meu drept

Nu are rost să mai spun…

Să plouă iarăși prin pădure

Vântul să bată-n muguri noi,

Lumini din fulgere să fure

Amurgul pentru amândoi.



Când tunetul lovește zarea

Să tragi pădurea mai aproape,

De tâmpla unde ieri uitarea

Vroia din vise să ne-ngroape.



Să privim ploaia cum coboară

Pe trunchiul ud spre rădăcină,

Fără să știm când o să doară

Tăcerea frunzei ce suspină.



Să despletim din clipe viață

Lăsând pădurea lângă ploi …

E sfânt Doamne Femeia-i erezia

mea cea de toate nopţile De la

asta n-am să abdic niciodată Dim

potrivă De câte ori am ocazia mă

arunc în cer direct de pe Muntele

Venus Printre îngeri mă simt acasă

Cu buzunarele pline de stele

Îmi pot licita orice soartă

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

vom naviga împreunǎ

pe mare niarne*

spǎlându-ne rǎnile cu o singurǎ palmǎ

vom bea zilnic din aceeași apǎ sǎratǎ

iar ploile ne vor spǎla transpirația

din aceleași sentimente vom mușca

hrǎnindu-ne

cu iluzii metodic agǎțate

de pervazul dimineților

de…

cu toţi visăm o lume

în care

pacea  linistea  iubirea

să stapânească viaţa şi pământul

dar continuăm a…

de ce vrei să ştii

cine eşti?
nu-ţi dai că viaţa-ţi râde

din oglinda unui pas?

nu cunosc niciun "Icar"
dar ştiu că păsările zboară...
da! şi cele de oţel

dar  nu cu viteza

unui gând

secretul vieţii
eşti tu
şi dacă te-ai cunoşte
ce diferenţă ar mai fi
între viaţă-moarte,
spatiu-timp
alb şi negru
realitate, vis?
ai mai trece prin
renaşteri?

teiule

(la mormântul lui eminescu)

înfășoară-mă-n crengile tale, teiule,

în umbra ta dulce și aromitoare,

vreau să-ascult la trunchiul tău,

foșnet drag de dulce floare.

înfășoară-mă-n crengile tale, teiule,

vreau…