înaintea contopirii

dincolo…

nu-mi mai vin pereții

mă strâng atât de tare încât mucegaiul s-a mutat cu florile-n mine

abia mai răsuflu prin porii rămași din greșeală deschiși

aș cumpăra aer de la traficanții de cai verzi

dar ofertele s-au dus pe apa sâmbetei și mocca nu mai e nimic

mai bine stau lipit în condiția mea de pion 

și-mi căptușesc așteptările cu mutrele nebunilor 

murdari de praf de pușcă și sânge împrumutat

din cele opt vieți săpate-n…

sonetul primăverii

Privește prin albastrul stelelor vrăjite

În seara dulce care ne-nconjoară

Cum cerul primăverii-n brazi coboară

Și luna cade-n ape liniștite.

Te-aștept să vii cu seara dimpreună,…

ca să fii căprar

căprar-căprar…

de hârtie şi pixul

stau pe cearceaf

lângă mine

ciocolata

şi ceva de ronţăit

idei

în lumina

unui televizor

şi e 4 din zori

şi somnul nu vine.

E

perioada

când ştii că

trebuie să aşezi

cuvintele ce ard mocnit

în tine

şi nu ies

din gândul dus,

plecat la ea

şi…

Ai părul negru ca fuioarele de fum

Ce poartă-n ele dorinţele carnale

Eşti cuceritoarea fantasticului drum

Cu sublimul dans al şoldurilor goale

Ochii tăi, culoarea adâncului etern

Ce-au tremurat in ei rozele păcate

Culoarea senzuală a buzelor ce-aştern

Agonii si voluptăţi pe jumătate

Marin Voicu

Ucid toți, subtil, trăirea din copil.

Ucid toți, subtil, copilul din trăire.

Drept scop, crearea omului docil

Supus la ascultare și pierire.

Adolescenților, le iau flama iubirii.

Le dau în schimb miros de fum și bar,

Ca să confunde baza fericirii

Cu tot ce-i mai banal, murdar, vulgar.

Părinților le iau pofta de viață,

Și le dau “nou”, să nu se poată adapta.

Trăind, să piardă ultima…

Ofelia Florica Haranguş, protector al artelor

Scris de Redactie Cultura Noi 21, 2011- ziarul Valea Prahovei    http://www.zvp.ro/ofelia-florica-harangus-protector-al-artelor/

- Ofelia Florica Haranguş este interpret de muzică populară şi profesor de canto la Casa de Cultură „Geo…

Mulţumesc din suflet pentru urările făcute Ionel Mony Constantin

nu ne desparte aerul

nici fusele orare

nici mãcar viscolul nu ar putea face asta

oricâte troiene s-ar aşeza între inimile noastre

nu ar face decât sã hrãneascã sentimentul

nici tãcerile toate nici mãcar moartea

în niciun caz lipsa cuvintelor nu ar putea desface

misterul întortocheatei simbioze polare

dintre un delfin aiurit şi o gâzã lãuzã de cer

dar cine sã mai socoteascã câte dureri…

dansând cu tine

pașii mi se pierd 

se-nchid uși

ce nu le vrem deschise

mâinile se caută cu frenezie

regăsire

impactul suprem

atingerea pleoapei 

prin sărutul lacrimii neplânse

soloul pianului țese în taină

puntea dintre privirile răpuse

în necuvinte

uitarea pașilor face parte din nou

asemenea petalelor ce sunt lăsate

să danseze 

pe cerul glăsuind

a…

mă gândesc mai des

la prietena mea cea cu origami

îmi povestea despre bărbatul din america

foarte inteligent

fiu-său cu el seamănă o ţinea pe-a ei

îmi arătase cândva un mail în care

individul îi făcea declaraţii amoroase

ieşite din comun

circumspectă avea râs de singurătate

suferea după cum mişca degetele pe hârtia specială

tot felul de forme impresionau lacrimogen

şi-a înălţat singură viaţa la rang de

casă mare duplex în…

poezia
e ritmul inimii
într-o rugă
cand sufletul
nu mai e îndeajuns

timpul se-opreşte
cuvintele tresar 
în conturul unui pas
visând clipa
desculţă

prin gânduri
vioara zideşte noaptea
cuvintele
în sunete însufleţite
prin mine

mai răsar stele

departe

se aude furtuna

Când dorul nu înalță,

nu clădește pod, peste

cuvintele tale,

nu pot așterne nici un vis.

Ele vindecă tot, sau împarte

în veșnicii nefăcutul rost,

uitat printre vorbe amestecate.

Unde să-mi încălzesc eroii

unei povești abandonate,

când atâta omăt de  sentimente,…

nu doar dinţii de foc ai străzilor

îmi macină trăirea

mai sunt şi bătăile aripilor

cele ale gândului

care lovesc nestingherite

prin mai toate cotloanele…

:şi când Manole

nu a mai avut nevoie de Ana,

ca să-şi ridice mânăstire,

s-a ascuns la piciorul mesei

din altarul ei de rugăciune

temător, spunându-i:

-te iubesc! sunt în inima ta;

neştiind că Ana,

cu imensa ei dragoste 

îi va ierta foamea, cu pâine şi vin,

oblojindu-i…

Lumina mi-a îngheţat pe trup,

în dimineţile când îmi căutam

amintirile...

Azi, am împachetat iluziile

şi le-am vârât sub nori,

nu mai vreau să aud zgomotele

unor vise ce mă obosesc…

Deschid pleoapa sufletului

văd  pe retina clipelor 

că nemărginirea ne înnoadă

firul vieţii...

Dorul îmi înveleşte tăcerea -

 tremur de dragoste.

Încep să simt emoţiile…

Sunt nava cu iluzii, perpetuez mistere,

Derivele sunt colţuri de lună în balans,

Gestionez angoase şi uneori himere

Pe val de clipă albă. Mai desenez un dans,

Mai flutur o eşarfă când sfoara de-ntuneric

Îmi strânge-n fălci obida plutirii în genunchi,

Pe cerul primăverii m-arunc în portul sferic

Şi-ascult în scoică timpul cum trece peste trunchi.

Tu vezi acolo norii, dar eu îmi văd mustirea

Dintre senin şi…

m-ascund în suflet cu fitilul consumat

și cu ceară arsă împânzită peste tot

trag obloanele să nu știe afară de lăuntru 

la cât sunt de subțire topirea curge lin

din ce în ce mai firesc din ce în ce mai zbor

intoleranță la alb și la toate sintagmele 

care plimbă lumea de colo-colo

astea-mi sunt bolile

am pus sonorului…