infinitul picură-n mine viață

din plinul paharului pe jumătate gol

pereții de sticlă îmi vorbesc

despre o realitate distorsionată

și cum toate clipele se preling

sau poate chiar se pierd pe drum 

când nu mai știu să se întoarcă la locul lor

eu doar ascult liniștea lichidului

din care sunt zidit

viața mă…

când nimeni nu va ști

să-ți spună

nectarul florilor s-aduni

sau strigătul înfiorat al nopții

să-l alungi

când luna dintre nori

se va ivi

voi ști

să-ți mângâi fruntea

să-ți șterg

obrazul plâns

să-ți cânt ca o sirenă

ademenindu-te în larg

voi fi

ce n-a fost

nimeni

niciodată

nimănui

voi deveni

un pumn de lut

un ciob din care bei

un strop de apa

și-o notă dintr-un ultim cânt…

eu nu visez sub ceruri aurite

socoata mea nu e cu sacu-n gură

îmi duc dumnezeirea ideilor măsură

la inimă să prindă stropi de lumină

şi nu ţin umbră lutului ca de…

Dacă eram grădină-ntr-un deşert

m-ai fi udat cu lacrimi să rodesc,

şi-ai fi rămas o noapte să te iert

că nu am rădăcini să te-nfloresc.

Dar sunt un om cu sufletul grădină

adus din alt pământ necunoscut,

să-ţi fie stea în nopţi fără lumină

când gându-ţi este trist şi abătut.

Să-ţi fiu copac cu umbra răvăşită

sau orice anotimp care-l preferi,

o clipă-n veşnicie nesosită,

pierdută-n vraja viselor de ieri.

Dorinţa…

Trădări nesfârşite de vremuri apuse...

Coboară ursitul pe-un nor mesager;

Te stinge eretic în lacrimi seduse

Oracolul…

privirea pe un text necitit încă

sunt sigură că omul fluviului scrie mereu

voi îl cunoașteți mai bine decât mine

de cele mai multe ori

se oprește la magazinul din colț

să-și cumpere ciocolată

(amară îndulcire așa cum eu am crezut

că mă iubea)

apoi un pachet de țigări

să-și umple ochii cu năluci fabricate -

mereu îi număram ochiurile de fum

în timp ce el îmi mai citea…

glacial(ă)

în jur,

doar înlăuntrul meu

îşi făcea de cap

ecuatorul dorului

de tine

şi izbucnea

în vulcanice pete

de roşu

pe cerul de alb

cu stele ce-nfloreau

pe geamul

din ochii cu care

priveam

urmele lavei din inimă

lăsate să mă poarte

încătuşat la poarta

cu…

 Departe tu, departe eu, înspre niciunde, nicăieri, 

 Ca două aripi de cocor, ce nu se-ating în zborul lor,

 Himere-n vis de primăveri, impare umbre dintr-un ieri,

 Ninsori de patimi în cuptor, destine, legi de muritor!  

 Scrisori  în șoapte de zăpezi, miraje-n care sper să crezi,

 Două magnolii despărțite, de anotimpuri diferite,

 Nostalgic pian doinind amiezi,  împărății de fluturi verzi,

 Speranțe parcă ațipite, cerșind secunde…

Să nu răneşti o pasăre în zbor

cu spinii din cuvinte şi-amăgiri,

să nu-i crestezi pe aripi amintiri

orbite de noroi, şi praf, şi nor.

Să nu răneşti copacii-n înfloriri

cu pânza şi urzeala vorbelor,

să nu-i striveşti petale că îţi vor

lăsa un hău adânc pe sub priviri.

Să nu răneşti femeia-n fericiri

cu tristele copite în galop,

să nu îţi faci din ea un simplu scop

şi un tărâm de crude…

sub fiecare fir de nisip al deșertului

stă  numele domnului 

nici cămile nu mai sunt cum erau odată

s-au hotărât să treacă prin urechile acului 

de parcă au știut despre țara făgăduinței

bogatul povestește despre umbra sa 

cumpărătorilor de har din dosul casei

spovadă improvizată 

viața e întinsă pe tarabe cu…

Ninge cu tristeţe, ninge cu tăceri,

Prin zăpezi şi griuri rătăcesc dureri,

Palide speranţe încolţesc în gând

Urme de iubire în altare-arzând.



Sar scântei de suflet, zborul le e frânt,

Ploi de neputinţe caută pământ,

Scânteiază dorul...  vise-abandonate,

Uneori mai ninge cu singurătate.



Ne sufocă zilnic ucigând dorinţa,

Cheile-s la noi, nu găsim portiţa,

Peste sentimente şi iubiri blazate

Se depun troiene de banalitate. …

acest semn este o urmă de om de circa o viață și ceva…

de el - omul însingurărilor mele



din cuvântul lui biciul se face vânt

șuieră vocale

și fiecare poem pe care mi l-a scris

nu-i decât o rană în sufletul

ca un câmp de bătălie

unde mor macii sub secera vorbei



ascundeți-mă

sub geana unei sălcii

când fluviul sclipește pe dunga unei raze rătăcite

să mă scutur odată cu frunza

când toamnele nu mai au răbdare

și brumele se sting trecând nepăsătoare



iar dacă…

în dimineaţa amiezii

fără gândul

plecat de aseară.

Îmi spuneam că

iarăşi

îmi voi bea cafeaua singur,

fără să am taifasul cu el

despre tine.

O fi rămas înzăpezit

pe undeva că nu mai ştiu

de avea aripi sau nu

să zboare,

dar pe timpul ăsta parcă,

îi dădusem o haină

să…

negoţ de mândrii

ca o dimensiune a iluziei

prabuşită peste nemăreţia măreţiei

unde se termină pravila răbdării

lacrima deghizată în surâs

se rătăceşte

de-a-ndoaselea străbătând

latul unui drum în putrefacţie

se trăieşte mai real pe scenă

profundul renunţării

se întregeşte rotund ca un cub

până când nici moartea nu mai face istorie

şi iată versul se sinucide

cu fiecare nesomn

zigzagul inspiraţiei

are…

n-aș fi vrut să pierd ecoul vocii tale

în labirintul nepăsării

rănile sunetelor apăsau surd

irisul luminii

infama gură

se zbătea 

și

cerea 

eliberare

buzele pecetluiau liniștea 

agonizând o luptă

de mult pierdută 

silabe mute

asemeni clapei de pian

care  tace așteptând

un chopin

să-i dea sens

și unicitate notelor

încă-mi invadează auzul surd de…

Te vreau cu toate nopţile în care

ne sărutam sub stele neperechi

şi ne feream de umbre-nşelătoare

printre statui cu soclurile vechi.

Te strig în timpul meu fără măsură

uitat de viaţă undeva-n trecut,

de parcă-a fost o simplă aventură

sau un miracol că ne-am cunoscut.

Am pus priviri pe trepte neurcate

de teamă c-ai să treci şi nu vei şti

că nopţile-s străine-ntr-o cetate,

unde prin alte vieţi vom…