Te vreau cu toate nopţile în care
ne sărutam sub stele neperechi
şi ne feream de umbre-nşelătoare
printre statui cu soclurile vechi.
Te strig în timpul meu fără măsură
uitat de viaţă undeva-n trecut,
de parcă-a fost o simplă aventură
sau un miracol că ne-am cunoscut.
Am pus priviri pe trepte neurcate
de teamă c-ai să treci şi nu vei şti
că nopţile-s străine-ntr-o cetate,
unde prin alte vieţi vom locui.
Te-mbrăţişez cu adieri plăpânde
şi-ţi las pe umeri clipe-nmiresmate,
frumoasa mea ascunsă pe oriunde
mai poţi găsi tăcerilor dreptate.
Adaugă un comentariu
Multumesc domnule da Coza pentru popas, lectura si comentariu!
Cu pretuire!
Dacă poezia s-ar încheia cu semnul întrebării, sensul s-ar schimba de la îngăduință la acuzare.
Am citit cu proaspătă curiozitate.
da Coza
Multumesc domnule Iordachescu pentru popas si comentariu!
Cu pretuire!
printre statui cu soclurile vechi sau
priviri pe trepte neurcate sau
adieri plăpânde şi mai sunt...
Sunt încântat, domule Ungureanu, de poezia dumneavoastră!
Onorat să vă citesc!
Consideraţie,
Multumesc Denis pentru trecere!
Cu drag!
Multumesc Iris pentru popas si lectura!
Cu drag!
Multumesc Sofy pentru trecere si comentariu!
Cu mare drag!
Transpunerea cuvântului în simţământ simbolizeză puritatea şi fragilitatea sufletului visător, confirmând vocaţia de poet.
Cu armonie, chiar dacă elegiacă, poezia conferă plăcerea de a o citi.
Sofy
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE