cândva cânta strada sub pașii tăi

învăluind coardele molatice ale dorului

inima ticăia inocentă plănuind lumi deschise

în care noi doi modelam lutul prolific

creionând fructele - copiile noastre fidele

ropote de fericire se proiectau timid

în lumea împovărată de tristele ritualuri

pe care le alungam să nu umbrească

imaginea noastră despre iubire

cândva se contopea visul meu cu al tău

atât de firesc că nu simțeam granița…

dacă ne-am da puțin mai aproape unul de altul ai zice că ne-am născut în japonia

iar japonezii și-au inspirat filosofia din noi,

tu, frumusețe defectuoasă, impermanentă și incompletă,

eu, modestie, intimitate asimetrică ce nu durează dar nici nu  sfârșește,

nu se rupe ca o creangă dar nici nu devine perfecțiune,

intimitate care excelează nelimitat în creșterea singurătății

dar niciodată singuri

ca frunzele toamnei, colorate de soare

dar care

cad…

dezamăgirea se așterne ușor

îmi cuprinde trecutul și prezentul

decizii, vorbe răsună sfâșietor

în casa savantului onix





evadez și îmbrățișez

liniștea brațelor pământului

pe iarba rece -n răsărit

și desculță, prin fiecare pas

Planeta Albastă sărut.





Cu dor privesc infinit

cerul senin de dorințe

pe frunzele nopților albe apun

și flori de lumină îmi îngheață pe frunte.





Un soare torid îmi prinde…

Ajunge-n fereastră, pe aripi de vânt,

o frunză pierdută, de anul trecut,

aduce pe dungă un gând renăscut

din taine rescrise în sfânt jurământ.

Ascult jurământul privind în decor

la toamna venită deodată la geam…

dacă tu ştii altceva  mai adevărat ca dorul

spune-mi

cum de sunt la distanţă de un sărut

ba milimetric lângă tine ajung

tăcută

îndelung

șovăind

cu intensitatea  care poate să dăltuiască emoţia

în formă de inimă, săgeţi sau orice  altceva care  să te și doară

apoi  

neștiută de tine

să fug

undeva unde pot afla cum e dorul ce doare prin starea de strigăt

de ce fugi?

cu vocea gravă și…

trecut din vis în vis mă recunosc fărâme

ecouri de …

                                ’’Și-n muzica celestă care vine 

                                 din adâncimea cerului albastru,

                                 pe frunze dantelate de jugastru,

                                rescriem vechi poeme cu aldine.’’

                                         Corneliu Neagu

trăiesc din nou un vis spre dimineaţă

mă poartă-n zbor…

Prea multe amintiri ce dau năvală

cu umbre vagi din visuri resetate,

la mine-n casă vă aduc pe toate,

frumoaselor fugite de la școală.

Pe gândurile-mi pline de ispite,

veniți tiptil, în fiecare…

                                             ’’...de fiecare dată când mă gândesc la tine

                                                  te văd ascunsă în părul lung

                                                  ciudat obiceiul acesta

                                                  de…

Motto: Florile sunt stelele pământului,

               stelele sunt florile universului.

                                                                     aforism - Fabrizio Caramagna

Lasă-ți  izvorul să-mi șadă la sân

Cum stă floarea ascunsă în mugurul mic

Sau…

Îmi  scriu cu lacrimi povestea

Și mi-o pictez colorat.

De când am primit iar vestea

Că sufletul mi-e inundat

De ploi reci, adevărate

Ce cad ca suliți piezișe

În tristeți lungi,…

la schimbarea fiecărui pătrar

partea de lumina cu care am venit…

Eu număr ani de parc-ar fi secunde

Și nu-mi tresare nici o amintire.

Aștept noi bucurii să mă inunde,

Dacă nu vin, mă-nchid  în mânăstire

Stârnesc un val imens în emisfere

Când gândurile vin să le ordonez…

O, cum se duce timpul, lăsând pe piedestale

statuile-nsetate de neuitatul zbor,

pe când din miezul iernii se-apropie agale

o altă primăvară pe-o aripă de dor.

Zăpezile flămânde se zbat de-o săptămână…

Plouă-n jurul meu, acut

Toarnă cerul și îndoaie

Tot pământul, rămâi mut

Cum pădurea se-ncovoaie.

Zbor mărunt de picuri mici

Întind hartă după hartă,

Vorbele  sunt ca un…

            ****

Trăim ispita,

ascunsă-n câmp de lăcrimioare,

vacanțe lungi

cu depărtări și doruri,

trimestre tapetate cu orare,

cu meditații,

lungi extemporale,

cu teze,

zeci de rezumate,

cu grele ore de fizică și mate,

cu limbile lui Pușkin și Voltaire,

(До свидания, mon…

tot mai grea spaima de a privi…

Moșii de iarnă. Un gând pios către toți cei plecați de lângă noi!

.

Cântec depărtat de clopot...

Cântec depărtat de clopot cheamă la închinăciune

Lângă lacrima durută, o pioasă…

Când în vatra satului,

Țarina-mpăratului

Se desprinde focul verii

Să se poată coace merii,

Mie-mi vine joi, deodată,

Să mă duc și să las baltă

Tot ce n-am putut să…