cândva cânta strada sub pașii tăi
învăluind coardele molatice ale dorului
inima ticăia inocentă plănuind lumi deschise
în care noi doi modelam lutul prolific
creionând fructele - copiile noastre fidele
ropote de fericire se proiectau timid
în lumea împovărată de tristele ritualuri
pe care le alungam să nu umbrească
imaginea noastră despre iubire
cândva se contopea visul meu cu al tău
atât de firesc că nu simțeam granița lumilor noastre
Adaugă un comentariu
S-ar putea chiar renunța de tot la „prolific”.
Superbă poezie!
Prolific e un neologism mai degrabă tehnic, decât poetic. Puteți găsi chiar un epitet metaforic, ar fi mai puțin explicit, poate mai puțin cantitativ, dar mai expresiv și mai interesant. Desigur, faceți ce doriți, stimată doamnă Drăghici!
Mulțumesc pentru recomandări, Ana Cîmpeanu! Deocamdată nu am găsit un sinonim pentru prolific care să mă „convingă”. Mai caut. În privința lui „că” ... aș putea renunța la el ...
amintiri regrete melancolie totu-ntr-o poveste fără cale de întoarcere fără un zâmbet de iertare fără o floare de speranţă numai o graniţă între două lumi ce-au visat cândva…
Poate în loc de prolific, găsiți ceva mai poetic, mai sensibil,un epitet mai cald.
În final, în loc de "că nu simțeam", ar trebui încât. Că - ul acela e prea colocvial. Și asocierea de consoane" firesc că" e mai abrazivă. Dar poezia e excelentă. Și titlul e frumos. Am citit cu mare plăcere!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE