Crâmpeie de timp

[Elisabeta Drăghici]

cândva cânta strada sub pașii tăi

învăluind coardele molatice ale dorului

inima ticăia inocentă plănuind lumi deschise

în care noi doi modelam lutul prolific

creionând fructele - copiile noastre fidele

ropote de fericire se proiectau timid

în lumea împovărată de tristele ritualuri

pe care le alungam să nu umbrească

imaginea noastră despre iubire

cândva se contopea visul meu cu al tău

atât de firesc că nu simțeam granița lumilor noastre

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

S-ar putea chiar renunța de tot la „prolific”.

Superbă poezie!

[Ana Cîmpeanu]

Prolific e un neologism mai degrabă tehnic, decât poetic. Puteți găsi chiar un epitet metaforic, ar fi mai puțin explicit, poate mai puțin cantitativ, dar mai expresiv și mai interesant. Desigur, faceți ce doriți, stimată doamnă Drăghici!

[Elisabeta Drăghici]

Mulțumesc pentru recomandări, Ana Cîmpeanu! Deocamdată nu am găsit un sinonim pentru prolific care să mă „convingă”. Mai caut. În privința lui „că” ... aș putea renunța la el ...

[Stanescu Valentin]

amintiri regrete melancolie totu-ntr-o poveste fără cale de întoarcere fără un zâmbet de iertare fără o floare de speranţă numai o graniţă între două lumi ce-au visat cândva…

[Ana Cîmpeanu]

Poate în loc de prolific, găsiți ceva mai poetic, mai sensibil,un epitet mai cald. 

În final, în loc de "că nu simțeam", ar trebui încât. Că - ul acela e prea colocvial. Și asocierea de consoane" firesc că" e mai abrazivă. Dar poezia e excelentă. Și titlul e frumos. Am citit cu mare plăcere!