Cântec de colorat

[Monica Pester]

Când în vatra satului,

Țarina-mpăratului

Se desprinde focul verii

Să se poată coace merii,

Mie-mi vine joi, deodată,

Să mă duc și să las baltă

Tot ce n-am putut să fac 

Dintr-o margine de veac.

Ba fiindcă dădea o ploaie 

Și ambiția se-nmoaie,

Ba mă lua vântul cu totul 

Să nu îmi mai recunosc locul

Și-apoi când veneau zăpezi,

Cam așa, pe la amiezi,

Joia-n prag de sărbătoare,

Pas de mai aveam culoare

Să-mi vopsesc după uluci

Visele în chip de nuci

Și să-mi bat un cui în prag,

Să-mi aducă pe cel drag

Văleleei, când marți  mi-o fi

Și-oi prinde-a întineri

Și m-or găsi ielele

Să-mi ardă căpițele,

Oi fugi în lungul bolții

Să nu mai văd colții morții

Și din prag de semilună

Să-i fac iar vieții cunună,

Aruncată printre stele,

Peste dorurile mele

Apele s-o curățească,

Nimeni să nu mă jelească.

[Mihaela Popa]

vers ludic

[Stanescu Valentin]

 

Poezia populară a fost sursă de urmat spre’nălţarea poeziei din viaţa de la sat. Se mai aude şi prin urbe, ca o adiere sfântă dinspre vechea rădăcină, un cuvânt curat ce cântă, ca o mierlă în lumină…

 

Am citit cu bucurie un alt fel de poezie!