remușcare

[Dinca Valerian]

trecut din vis în vis mă recunosc fărâme

ecouri de tăceri umblă prin pași

oricât aș desena eu inimi

în sinea mea se moare

de-a curmezișul bătăilor de ceas

închizând lumina

peste ochiul stâng

ne joacă în față punctuația dintr-un șir

revărsat în boabele de ploaie

dacă scrisorile golite în casete

ar aluneca pline de noi printre cuvinte

fără să miște lampa din geam

triste că viețile sunt două
toate orele ar erupe clipe seci
gata să frământe clepsidrele în pumni

dimineața despică aerul din jur
cu mâini friguroase
ori de cate ori intrăm în vorbă
umbra care se dezlipește de somnul tău
nu mai seamănă cu mine

mă întreb

dacă te-ai trezit vreodată cu gândul

că altcineva m-ar putea iubi

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Și eu vă mulțumesc, domnule Dincă! 

[Dinca Valerian]

@Mihaela Popa - Multumesc pentru timpul acordat si pentru pretuire. Daca n-ar fi fost observatiile de la Cornaciu Nicoleta Ramona, poate ca n-ar fi iesit asa. O rog sa primeasca multumirile mele.

[Mihaela Popa]

încântată de ceea ce am citit las semn de prețuire

[Dinca Valerian]

@Vasilisia Lazăr Grădinariu - Multumesc pentru lectura si aprecire

[Vasilisia Lazăr]

dimineața despică aerul din jur
cu mâini friguroase
ori de cate ori intrăm în vorbă
umbra care se dezlipește de somnul tău
nu mai seamănă cu mine

Superb!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Așa frumos strălucește ”ori de câte ori intrăm în vorbă!” Cu drag pentru poezie. 

[Dinca Valerian]

@Stanescu Valentin - Spumos ca intordeauna. Si bine inspirat. Multumesc si felicitari.

[Dinca Valerian]

@Cornaciu Nicoleta Ramona - Cred ca mi-am facut bine temele. Multumesc pentru observatii, mi-au folosit

[Stanescu Valentin]

’’de-a curmezişul bătăilor de ceas’’, strângând în pumn secunde nebătute, tăcerea mea îşi face un popas să uite de tumultul vieţilor trecute, să-ntindă timpul ce i-a rămas...

 

 

citind despre această ‘’Remuşcare’’

nu pot să fac o ordine-n cuvinte

toate se vor a fi ecoul care

vi se întoarce spre luare-aminte:

 

‘’mai tulburaţi-ne’’ viaţa dură

cu versuri pline de-nţelesuri multe

muzica lor ca pe o uvertură

sufletele noastre s-o asculte!

 

Cu bucuria lecturii!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

A ieșit o metaforă frumoasă " umbra care se dezlipește de somnul tău 

nu mai seamănă cu mine".  Poate faceți ceva și la " vărsat în boabele de ploaie" si mi se pare un pic forțată exprimarea " îmbrățișate că viețile sunt două" . Sunt convinsă că va străluci :). Așa  sunt eu, spun tot ce simt ! Nu mă pot abține.  Poate greșesc.