Nu-ţi bate-n ferestre o ploaie timidă!

E-adusă de vântul aceluiaşi dor.

Vezi? Iarăşi, povestea de vrajă avidă

Se scrie italic, pe-un cer incolor.

Se-aprind ghilimele în fraze de sete.

La capăt de noapte exclamă fântâni.

Licorni derutaţi se adună în cete

Pe-un câmp de-anagrame. Nu poţi să amâni

Întoarcerea lor înspre soare-răsare.

Mustrările-ar creşte prea dese în lut.

Opreşte furtuna cu stropi…

Mă leg de tine umbră ca de-un vis

cu sfori nevăzute ţesute-n tăceri,

cu slove ce-n taină o mână le-a scris,

cu ploaia căzută în clipa de ieri.

Aproape să-mi fii când lacrima doare

şi picură-n noapte străine lumini,

când curge polenul pe gene de floare

ajută-mă umbră să prind rădăcini.

Destramă-mi tăcerea să poţi înţelege

cum toate rămân fuioare de vânt,

de n-ar fi uitarea în doi să ne lege

fiinţe cu suflet păstrate-n…

Cum blânda dimineaţă

Îşi flutură iubirea

Peste copaci în floare,

Cum păsări cântă-n codru

De dragul…

Călăul şi-a îmbrăcat rochia de ceremonii

în faţa spectatorilor adunaţi în piaţă

trebuie să arate bine

spectacolul în care e protagonist

se desfăşoară în direct

pâine şi circ

oferta generoasă a iubirilor

a tuturor iubirilor neterminate cu

isaiia dănţuieşte

mulţimea îşi începe freamătul

simte mirosul fricilor mele

gustul singurătăţilor ghilotină

pe care le va declanşa

execuţia

prin aglomeraţie îşi face loc fluviul

apele…

O floare răsărită

din aripa vulturului cade

pe mâna pianistei

unii o văd floare alţii pinten

de pasăre

spectatorii ascultă zgomotul

făcut de floarea-pinten

nimeni nu mai e atent la nocturna

lui chopin

se întreabă toţi

ce floare e aceea semănândă cu un

pinten de pasăre

pianista se ridică de la pian

şi merge în culise să îşi refacă machiajul

afară plouă cu bucăţi mari

de lună

în vamă vin valuri bete să…

Într-un haos de emoţii

de o simplitate autoritară,

în timp ce orele treceau,

începea tăcut

să schiţeze figura ghemuită

în timpul tăcerii,

gândind...

Cu un fel

de admiraţie înciudată

în buzele

despărţite

într-un zâmbet,

a tras adânc

aer în piept

într-un colţ ferit

de-un freamăt

abia perceptibil,

ţintuit.

Cu respiraţia normală,

în paşi grăbiţi,

îşi retrase chipul.

Gânditor,

asista în tăcere

într-o aşteptare încordată.

Spunea

lucruri indiferente

dintr-un gând

ce nu-l putea opri,

plutind

într-o cădere liniştitoare

cu o însufleţire nervoasă...

Nu mă poţi alunga când nu-ţi găseşti cărarea

prin labirintul vieţii doar eu te-am îndrumat,

eu singur îţi strângeam din riduri înserarea

şi-atâţia ani trecuţi în lacrimi te-am sculptat.

Ţi-am legănat surâsul prin dimineţi cu rouă

călcând doar împreună pământ fără destin,

visând cum într-o iarnă din ceruri o să plouă

şi-abia-n primăvară va ninge-ntr-un suspin.

Am reclădit din umbre o punte între gânduri

dar timpul mi s-a frânt…

 Sunt atât de liber și-atât de neînfrânat

Și simt acum în liber să-mi fac mereu de cap

Și's neînfricat în liber și sunt nestăpânit…

prin fluviile noastre

zăpezile trec doar cât o bătaie de secundă

pentru că adierea mea curge

de câte ori închizi ochii în fața oglinzii

și tot de atâtea ori

când te miri de fluturi



uneori te zidești de parcă nu știi

că zgomotul inimii tale

ajunge dincolo de adâncuri

dincolo de noi

dincolo de fructele cerului



de ce te miri

între distanțele noastre

înfrunzesc laurii

și se înalță o trăsură cu flori

ca o…

cerul aşteaptă la o margine a gândului

o cernere

pleoapele mele mai mint cu fiecare clipire câte puţin

genele pictează iarba violet şi umbrele alb

spulberă un dor de cais pe marginea unei livezi de piersici

tăinuit de o inflorescenţă a păcatului

(delimitare agrestă

gard viu de sentimente)

versul meu aleargă alături de  pardoşi mătăsoşi

plimbă penumbra labelor acestora pe cărările strălucind în iarbă

şi…

Într-un

sentiment de bucurie

lăuntrică,

să uite cu totul de sine,

s-a cufundat

în contemplarea naturii…

m-ai dus de la un sanatoriu la altul

la primul rulau filme de dragoste

terapie ziceau ei



(externare de urgență…

Aş vrea să scriu o poezie pe placul multora din noi

uneori mă poticnesc în aranjamentul floral,

alteori metaforele devin baston de sprijin

şi nu mă ajută să zburd, lunec pe pârtii

fără rimă lovindu-mă cu capul de pragul neputinţei,

zidul cuvintelor îmi astupă ultima gură de aer,

respir a târziu, a suferinţă, a durere

nu pot scrie aşa cum mi se cere, încercaţi să mă cunoaşteţi

priviţi-mi ochii, veţi vedea bătrâneţea în toată splendoarea ei…

Cum să-ţi mai spun că rătăcesc de dor

Când asfinţituri trec fără de tine,

Mă chinui cu tăceri de mă-nfior

Şi port al meu mormânt săpat în mine.…

Exilat în aburii dimineţii

fluviul reînvaţă mersul

şerpuit

la capăt de graniţă între cuvinte

de o parte şi de alta

a lexiconului

pietre albastre îţi silabisesc

rosturile

marea e în celălalt capăt

acolo

cu tine

aşteaptă coborârea

la adăpat a turmelor

de inorogi

ascuns în poem cititorul

urmăreşte

ca la un documentar de pe

national geographic

safari-ul cuvintelor zebre

inorogii şi-au pus dungi…

Cum dor atâtea şiruri de tăcere

Şi-atâtea aşteptări! Desculţă-n rai,

Cu spini de frig în orice adiere

Povestea noastră-i umbr-a ce ştiai.

Se deapănă greoi, din ghem de vise.

Când peste cap se dă are-ameţeli

Uită de încercări, de zări promise,

Se scrie-abrupt, pieziş, cu poticneli.

Cum să-ţi mai ningă liniştea pe tâmple

Sau să laşi urme albe-n miez de cânt

Când latr-a resemnare şi se…