să ningem caii murgi deseară

[Simion Cozmescu]

cerul aşteaptă la o margine a gândului

o cernere

pleoapele mele mai mint cu fiecare clipire câte puţin

genele pictează iarba violet şi umbrele alb

spulberă un dor de cais pe marginea unei livezi de piersici

tăinuit de o inflorescenţă a păcatului

(delimitare agrestă

gard viu de sentimente)

versul meu aleargă alături de  pardoşi mătăsoşi

plimbă penumbra labelor acestora pe cărările strălucind în iarbă

şi cerul se clatină vălurit

iar eu cu bagaje şi cuvinte  care întârzie aştept

nelămurit un bac sau un nor să mă treacă dincolo de tâmplă

poate părul tău iubito să-mi cadă moale sub picioare

să ningem caii murgi deseară

depărtările şi frământările anotimpurilor dintre noi

curgă apoi în şuvoaie verzi topite peste alb şi violet

lumina să intre în ochi curgând pe obraji

plâns invers

sub soarele unui cer de fericire

[Simion Cozmescu]

da aici e numai vis Sofia, e verbul vocii interioare, în vis sau semitrezie

[Simion Cozmescu]

vă mulţumesc, am trăit aşe o stare de bine, plus că am primit  critici, gen scrii numa prăvăliri de dimineaţa te citesc şi nu ştiu mă bărbieresc sau mă epilez de viaţă :), Augusta fain cu pardoşii negri :D

[Sofia Sincă]

O descătuşarea mistuitoare ale declaraţiilor din vis, abstracte, într-o simfonie cosmică, ce te obligă mă mergi pe vârfuri să nu deranjezi ambientul.

Admiraţie, deosebită, Sofy!

 

[Vasilisia Lazăr]

Să sperăm că iubirea nu va mai întârzia mult. Foarte frumoasă!

[gina zaharia]

aştept

nelămurit un bac sau un nor să mă treacă dincolo de tâmplă

pe linii paralele trec sensurile toate

și va fi nor de rouă și ne va fi departe...

semnul meu, cu plăcerea lecturii

[Chris]

Frumos! Mi-am şi imaginat versul care aleargă alături de pardoşi negri! :))