bonjour, solitude...

[gherbaluta n gabriel]

Călăul şi-a îmbrăcat rochia de ceremonii
în faţa spectatorilor adunaţi în piaţă
trebuie să arate bine
spectacolul în care e protagonist
se desfăşoară în direct
pâine şi circ
oferta generoasă a iubirilor
a tuturor iubirilor neterminate cu
isaiia dănţuieşte
mulţimea îşi începe freamătul
simte mirosul fricilor mele
gustul singurătăţilor ghilotină
pe care le va declanşa
execuţia
prin aglomeraţie îşi face loc fluviul
apele tulburi mă vor lepăda
lângă eşafod
cinci trepte
cinci trepte mai lungi decât o eternitate
mă despart de ea
călăul în rochia de ceremonii
lustruieşte lama singurătăţii
buchetul de romaniţe din mână
seamănă din ce în ce mai mult cu irişii
din parcul spitalului
sunt mov şi miros a tuse
şi a toamnă
a moarte miros

călăul îmi zâmbeşte a încurajare
pare a-mi spune
că şi el a trecut prin ce trec eu
mă minte
cum o face mereu

bine am venit, singurătate !

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Superb și aici!

[Ion Lazăr da Coza]

Iarăși un briliant din lirica lui Gherbăluță N. Gabriel!

da Coza

[gina zaharia]

Buchetul de romanițe îi va schimba menirea călăului, e mult prea diafan pentru o singurătate perfectă:)

Foarte frumos! Am citit cu plăcere!

[gherbaluta n gabriel]

dumneavoastra sunteti cititorul-aveti dreptate- eu sunt autorul...

[gherbaluta n gabriel]

u l-ai mai citit sofy,e scrisazi noapte. ai recunoscut motivele...calau condamnat,buchetul de romanita!

[Sofia Sincă]

Un poem superb! Construit pe elemente dure, pe simţiri profunde care duc la crisparea sufletului, un amestec năucitor de iubire şi agonie... antiteză, discrepanţă solidă între călău şi buchetul de romaniţe...

Dar, îmi aimntesc că am mai citit-o. Nu ştiu dacă aici sau în altă parte.

Însă şi atunci ca şi acum admir!

Sofy

[Sude Emil Iulian]

fără ultimul vers, adică îmi explicaţi textul, eu sunt cititorul acum nu dumneavoastră,