…

 E versul adesea leagănul inimii;
 fantasmă a iubirii înflorind irişi
 în nemărginirea privirii,
 otravă dulce picurând raze de lună
 în apusul regretelor târzii,
 lumină curgând în clepsidrele
 nostalgicelor şoapte,
 dăruire îmbrăcată în straiele
 lacrimilor descătuşate,
 oglindă a nălucirilor din gând...
 .........................................
 şoaptă caldă adormind furtuni
 tu, vers,unic trubadur al sufletului meu...

Te naşti din şoapta gândului

unde cerul nu are limite

iar nopţile ascund printre perdele de timp

albastre unde,

curgând nedescifrate vise.

Tăcute mâini,

tumult de doruri mângâietoare

ating şoaptele toamnelor târzii

cu palide culori

rătăcite în pulberea curcubeului.

Din şoapta valurilor purtând întristatul suspin

adună necuprinsul inimii

şi lasă-l să poarte praful stelelor

în răsăritul iubirii,…

                       Lui Nicolae Badi

Mă doare

locul gol

dintre cuvinte

şi ars de depărtare

pân’ la os

când timpul cade

dincolo de rouă,

plecarea ta

îmi taie... lacrima în două.

                    S-a oprit.

                    Acele ceasului au murit,

                    nisipul a încetat să mai curgă

                    în groapa adâncă.

                    Timpul

                    se zvârcoleşte

                    în mormânt.

Acolo unde cerul şi pământul se unesc



Norii-au plecat, ploaia s-a oprit, simţi

răcoarea şi miresmele serii?

Închide ochii, ascultă-i simfonia!…

Iubito, angajează-mă șofer

pe o mașină fără frâne-n roate

și dă-mi distanțe, cred că se mai poate

iubi tomnatic, pur și efemer

când ploile privesc înspre cetate.



iubito, chiar aș vrea să ne plimbăm

pe-acoperișul vorbelor de șagă,

să vadă lumea cât îmi ești de dragă

deși, în veacul ăsta auster,

prea mulți trăiesc cu gândul la desagă;

iubito, chiar de-ar fi să dăm și șpagă,

cu trup în trup, putem…

chiar dacă e ultima țigare înainte de veșnicie

ordonez doar iluziile ca pe niște soldați neinstruiți

în timp ce lângă mine strigă în disperare un caporal…

Când lacrimile sapă şanţuri în obraji

asemănătoare unor riduri frumoase

ruina timpului scoate la iveală

rădăcini de speranţe care n-au încolţit

niciodată!

clipe zbârcite cu chip bătrân tuşind

gârbovite la colţ de uitare,

sunt cârpite la zidul veşniciei cu aţa

neîmplinirilor noastre, fizionomia unei tăceri

căzută-n dizgraţia unei oboseli

dureroase se lasă împrumutată de la

o buza la alta asemeni gustului sărat

spălat cu saliva unui ţipăt…

                                                             lui George Bacovia

Mesteceni albi

Cu ramuri negre

În zare par s-aţină norii

Ca nu cumva

Să umple câmpul

De scame…

Ai lăsat focul pe inima iernii,

i-ai dat o scânteie în plus – piesaj demențial

cu serpentine celebre și  secerători de azur, …

 

 



Trezit din somn, azi-noapte te-am privit

fericit am fost cum nimeni nu-i

lângă patul meu tu iarăşi ai venit

palma ta pe fruntea mea s-o pui...



Ştiam că pavăza e mai mereu cu mine

ştiam că mă-nsoţeşti mereu

ştiam că vrei să fac ce-i bine

ştiam, aşa vrea bunul Dumnezeu!



Lumina care mă-nconjoară-n vise

e sceptrul meu călăuzitor

deşi credinţa mea, umilă, se…

surâsul lui era ca un câine alb. prietene nu ai o ţigară?

umbra îl aştepta dincolo de stradă.

bricheta pot să o păstrez? nu ai cumva un leu?

mă duc la o nuntă, ştii că întotdeauna la nunţile pietrelor se sparge ceva?

iar naşterile lor sunt dezlipite cu greu de cearcăne.

zic „pe mine lumina m-a râcâit uşor, dintr-o insomnie de amiază... dar spune-mi,

tu ai iubit vreodată?”

mama era în 7 luni, ducea seara flori la cimitir, a căzut într-o…

Toamnă arămie

să îmi spui tu mie

câte mere coapte

ţi-au trecut prin şoapte,

câte perje moi

te-au iubit în ploi,

câte tinghirele

trecute-n inele

şi câţi struguraşi

zemuiesc sub paşi?

Frunza te-a-mbrăcat,

la bal ai plecat

luminos răpciune

inima-i tăciune,

ochi de căprioară

scutură din…

Iubite, vino azi pe la chindie,

Vreau să te văd, nu ştii cât mi-e de dor?

Nu-ţi mai aduc în dar o poezie,

Cu-n fir ţi-am tricotat ceva uşor:

E un costum de-Adam în armonie

Cu veşnicia ta de  călător

Iubite, vino azi pe la chindie,

Vreau să te văd, nu ştii cât mi-e de dor?

Nu te sfii, nu fac filosofie,

Chiar dacă darul meu nu e color

Să afli azi ce-o lume-ntreagă ştie:

Tu-mi eşti stăpân de-acum şi…

Mă trec

Asta-i ştiut de mult,

Dar cum ?

Vă rog pe voi să-mi spuneţi cum.

 Nopţi urcând în zgomotul ploii

 cu succesive bătăi de aripi,  

 ating absenţe zăvorâte  

 printre şoaptele viselor fără nume;

 clipe se frâng în furtuna gândului

 ascunzând oftatul în picăturile inimii  

 rătăcind pe alei osândite să asculte  

 doar paşii himerelor îngenuncheate.

 Îţi desenez pe privire nostalgia florii

 sărutând depărtări cu mireasma tăcerii  

 şi răvăşind gânduri în labirintul umbrelor…

                        Aud nisipul clipei cum se zbate

                        Sub pasul târşâit al miezului de noapte.

                        La tine, Doamne, te rog să mă-nalţi

                        În pat uşor de nori albi,

                        Să mă îmbarci făcându-mă uitat

                        Din marea învolburată a vieţii

                        Pe-un ţărm de insulă…