Șofer terestru

[Vasile Ionac]

Iubito, angajează-mă șofer
pe o mașină fără frâne-n roate
și dă-mi distanțe, cred că se mai poate
iubi tomnatic, pur și efemer
când ploile privesc înspre cetate.

iubito, chiar aș vrea să ne plimbăm
pe-acoperișul vorbelor de șagă,
să vadă lumea cât îmi ești de dragă
deși, în veacul ăsta auster,
prea mulți trăiesc cu gândul la desagă;
iubito, chiar de-ar fi să dăm și șpagă,
cu trup în trup, putem să-nobilăm
traiu'-acesta ca un revolver.

iubito, nu am acte nici pe tine,
iar însumi eu, banalul cod numeric,
îmi sap tranșee-n zi cu întuneric
și nu răspund cu zâmbete la rime
care-n claxoane își îneacă vrerea;
hai iubito, vreau să-mi fie bine
conducând pe drumul nostru sferic
iubirea ta... am să păstrez tăcerea
trădărilor, pe care viața-n sine
a scos-o-n calea noastră, precum fierea.

iubito, chiar șofer dacă aș fi,
aș rătăci și eu, precum mașina
și mi-aș spăla în dragoste rugina
pe care clipe maștere, pustii,
a pus-o-n cotituri... a cui e vina
că uneori, se poate face zi
cu mine, rătăcind spre viorii
adrese?... sau mă rog, poate lumina... 

[Staicu Laura Marinela]

Să fii şofer  în lumea asta şuie

Tu,veşnicul  romantic trubadur,

E-o nebunie dulce-amăruie

Cu iz de tomnatic, efemer şi pur.

Tare mi-a plăcut poezia, mai ales că era despre şoferit...prin toamnă.

[Sofia Sincă]

Un cântec dulge-amărui, trist dar şui, scris dintr-o bucată. De vorbă cu persoana iubită din imaginaţie, pui dorinţe şi creezi cale spre împlinire... sofisticat şi meditând.

Ai câteva erori pe care le voi corecta eu. Din câte te ştiu nu prea mai treci pe la un text postat, pe care ţi l-ai scos din minte, pentru a face loc altuia.

Sofy, cu preţuire!

iar însuși eu, noatru,  a scoso-n

[Chris]

Foarte frumos şofaţi printre cuvinte :)))

[Ion Lazăr da Coza]

Sigur lumina...

O poezie ce amuză tristeți.

da Coza