am trăit şi trăiesc printre lucruri

iar lucrurile acestea îşi cară

printre ziduri umbrele

fără de care

nu ar fi fost privilegiul de a exista

dincolo de toate acestea

doar zvonurile trec

peste urmele-adâncite în rană

ca şi cum aş fi vinovat

de tot ce s-a pierdut…

                     Obosit pe cărarea bătută

                     a cuvintelor, m-aşez la trunchiul

                     unui gând şi-aştept să vină

                     somnul nesomnului meu.

                   Timpul

                   nepăsător m-a dezbrăcat

                   de tot.

                   Nici chiar goliciunea vorbelor

                   nu-mi ascunde

                   nevăzuta trecere… prin viaţă.

Privesc în urmă. Stoluri prefăcute

Au răsturnat iar toamna-n ochii mei

Şi-atâtea frunze moarte, nevăzute

Mi se aştern prin gânduri. Pe alei

De ne-nţeles îmi rătăcesc toţi paşii.

Pun virgule de noapte-ntre tăceri

Ca să-mblânzesc apusul. Uriaşii

Pot să zdrobească stânci… De nicăieri

Apar răspunsuri. Se-nteţesc migraţii

Dinspre poveşti întemniţate-n frig

Şi iar mă zbat în funii de negaţii.

Nu eu ar…

Vorba de amor e o pisică
Ce coboară-ncet, din pod, pe scară,
Uneori e-un ghemotoc de frică
Languroasă-n atriu se strecoară.

Alteori ventuză se aplică,
Pe ventricol şi pe sâni mă ară,
Vorba de amor ca o pisică
Ce coboară-ncet, din pod, pe scară.

Scoasă din străfunduri ca o mică
Deseori valsează pe vioară,
Ce păcat că nu aud nimică
Estompat e glasu-n dumbrăvioară...

Vorba de amor e o pisică.

Demult, pe când omul punea-n ce făcea

Iubire și suflet și har

Trăia un Da Vinci ce-n artă sclipea

Și toți se mirau de-al…

Vino în dorința aceea unde caii zburători

merg în trap liniștit

iar diminețile vin nefiresc obosite de sub întunerici,



hai să ne întâlnim pe cărări nesăpate de…

Părea că este o lumină 

(căci întuneric nu era)

drumul acela pe care au trecut carele cu timp

ale altor vremuri…

de oriunde mă iei
cu degete umezite
pe buze mă întorci
să-mi cunoşti
un semn
timpul între noi
două file impregnate
în cerneală caligrafic
simţiri faţă-verso
ne căutăm
înclinaţiile

împerecheate
fenomene de
bibliotecă

de-un picior legat vântul
se gudură adulmecând

salin îţi aduci încărcătura
din vreun port
european soarele se simte
în largul lui un reflector
pentru pescăruşi pe loc repaus
la raportul de dimineaţă

mi-e dor să cobori puntea mea
pregătită de debarcare
marea mi te dăruieşte
om de apă
îi moşteneşti ochii
şi forţa braţelor
când mă cuprinzi

persuasiv
eşarfe de fum
înnoadă gâtul norilor
pe catarge

În mine multe încep să se ofilească,

simţurile sunt ca nişte ramuri uscate

de care se agaţă în frigul iernii lumina îngheţată

a stelelor

fiorii au o culoare gălbuie cu miros de ceară

topită din lumânări aprinse în capela tăcerii,

mor câte un pic prieteni, obsedat de-atâta

zgomot încep să ador liniştea veşnică,

îmi este dor să fac cunoştinţă cu propria moarte

am atâtea să-i spun că nu ne-ar ajunge priveghiul

dar ea este întotdeauna…

am nevoie de timp

să te îngrop

între zidurile poeziei

să sap o albie

să-ti spun

că după tine 

simt aerul rarefiat

ca atunci când urci pe munte

și te doare-n coșul pieptului

dar urc,

înțelegi

dacă mă opresc

te iau cu mine 

până jos în valea cu…

atâta timp cât poți privi straniu 

am să găsesc în pietre șiruri de oceane 

inima va succeda întunericul și lumina 

căci iată pe trupul femeii se înalță cruci și ard lacăte

pe drumul meu nimeni nu spune 

despre deșerturi cu noduri dureroase 

nici despre paranteze în sensuri dezghiocate de existență 

sau clone cu palme întinse sub piele

ți-am spus că există un tub unde nu se trântește ușa

te aștept ca un acrobat cu un ochi care râde și unul…

Cu mâna întinsă printre stânci, înspre van,

Împleteam câte-un vis din ninsori-filigran

Şi urcam pe-nserat, înşirând gânduri drepte:

Or mai fi, pe pământ, şi…

Nu îţi voi spune, noapte bună, iară

În mine s-a topit şi disperarea,

Timpul se scurge lin în călimară,

Iar visul şi-a pierdut de mult culoarea.

Se-aude plânsul surd al mării tulburi

Şi valul rece cu alt val se-adună,

Se-nalţă-n cer, sculptează hâde viduri,

De ce ţi-aş spune, iarăși, noapte bună?

Focul s-a stins, doar umbrele aprinse

 Adună fracţii fără numărător...

Te culc-acum, şi-n dimineţi nestinse,

Te voi…

n-am nici un fel de pretenţii

mârţoaga oricum şchiopătează demult

e prea complicat să-i schimb potcoavele

în speranţa că vreun cui de-al lui Pepelea

îi va vindeca beteşugul

nu-mi rămâne decât

s-o iau de căpăstru şi să merg

cât mă ţin cărările

şi depărtările

până când cerul se va plictisi să privescă

de-acolo din bolta lui

un om c-o mârţoagă.

Ele nu auziseră de

woodoo

că nu erau…

                           Încerca să scrie

                           de luni de zile

                           pe hârtie… o idee.

                           Oarbe cuvinte se-aşezau în

                           surde rânduri

                           scoţând la iveală

                           vorbe goale

                           din gura de şarpe

                           a…