De ce visez nebun la tine 

Și-n raiul tău vreau să găsesc

Odihna viselor haine

De-mi dai răgaz să te iubesc



Din stele să-mpletesc lungi funii

Să mă cobor și să-ți fiu hoț

Iar mâna mea-n lumina lunii 

Să fure-a ta floare de colț



Însăilat sub tiv de rochii

Să fiu pierdut prin munții tăi

Cât te colind să îti văd ochii

Când gura…

Îmi amintesc de toate-acele clipe

păstrate între noi în timp trecut,

de neputinţa-acelor frânte-aripe

ce zborul într-o noapte l-au pierdut.

Păstrez în palmă gândurile tale

un talisman al vremurilor vechi,

un bal mascat prin săli medievale

unde tăcerile se regăseau perechi.

Las fruntea mângâiată de-un sărut,

un soclu viu pentru statui ce plâng,

şi-aievea-n mine viaţa te-a cernut

cum ceru-şi cerne stelele…

Suntem sărăntocii zilelor trecute

În poşghiţa gheţii tremură o stea

Mieii lângă iesle zburdă în neştire

Flămânzind a vise roua aştepta.



Fulguie într-una ceara se topeşte

Lămpile se-afumă în feştila strânsă

Lacrimi deocheate grabnic se adună

Sub lumina lunii şubredă şi plânsă.



Mama toarce lâna cu fuiorul vieţii

Scamele flămânde culcuş îşi făcea

Doine şi balade-i tremură pe buze

În odaia mică singură plângea.



Norii…

  Arde pământul sub talpa de iad,

  Arde şi viaţa din clorofilă,

  Ochii îţi caută o picătură de jad,

  Dar cartea e ruptă la a apei filă

  Arde pământul sub haina de foc,

  Verdele devine un galben murdar,

  E nuanţa desprinsă din obositorul joc,

  Jocul de+a umbra cu soarele solitar.

  Îţi cauţi răcoarea şi sub pământ,

  Sperând să găseşti o picătură de rouă,

  Priveşti costeliv la frunza fixată în timp

 …

ochi

ferestre închise

cu iriși decolorați de atâtea treceri

drumul tău -

doar o linie peste care

fluviul meu nu mai lasă urme

fără pod

fără mal

fără vad

fără pești în care să ne aruncăm

dorințele

ca niște condamnați la moarte -

fără cețuri stranii

unde să ne odihnim fricile

când nu mai avem altceva de făcut

decât să așteptăm

doar într-un…

La cinema

rulează un film.

Îmi cumpăr bilet

şi m-aşez

pe-un loc de la mijloc…

E linişte-n sală,

luminile se sting,

imaginea-ncepe să curgă

şi eu privesc panoramic

pelicula de film.

E viaţa cu clipe efemere

din timpul trecut, prezent

şi ce va mai fi.

E rodul păcatului a doi oameni,

e naşterea crudă

a celui dintâi dintre fii……

Ce poezie frumoasă eşti iubito

te-aş învăţa pe dinafară

dar mă încurc mereu la sâni

cuvintele au muguri pe la ţară

Ţi-aş învăţa pe dinafară

şi părul şi gâtul şi buricul

şi încotro nemaiavând de primăvară

aş recunoaşte c-am descoperit nimicul…

Tu-ntotdeauna ai ştiut când fluturii suspină

le-ai dat mereu iubire şi flori să îi răsfeţi,

când lunecau placut ca umbre prin grădină

prividu-i cum se-nalță cu roua-n dimineţi.

Ştiai s-ascunzi mereu tăceri crescute-n vară,

să plângi printre icoane când preoţii se-nchină,

dar n-ai ştiut că viaţa e-o floare-atât de rară

şi nu o-mprumuti morţii când fluturii-s de vină.

Tu ai ştiut, iubito, să strângi miresme-n…

Aripa unei păsări zvâcnește pe sub noi,

Orbiți suntem de teamă ori poate am obosit... 

O noapte sângerie s-abate peste ploi,

Tăcerea–mi prevestește ceva nelămurit.



Din stâncile abrupte, mă țipă un condor

Se sparg prin înălțimi, negre sticliri de zgură

Și-mi scutură de frunză, cuibarul plin de-amor

Cu gheara-i mă străpunge, tăind a mea…

Poarta speranţei s-a întredeschis...

Liniştea era asediată de gânduri

zburând în jurul îndoielilor

ce muşcau flămânde

din neîncrederea... de-o clipă.

de mine

mai mult decât sunt nu sunt

o arhitectură simplă

nestudiată

în care semantica toleranței

își tonifică tenul

cu fiecare zi trăită



nu știu de ce fiecare casă

pe care o umplu cu tine

se surpă

nici măcar cutremur

nici măcar strigătul meu

în colul unei singurătăți

atinse de viruși

doar un șuierat trecut

pe deasupra cuvintelor

când…

Nu-mi da Doamne vorbe grele

şi poveri peste putere

să mă clatin de durere.

Lasă-mi Doamne zâmbetul

si pastreazã-mi umbletul, 

bucuria si speranţa iubirea si toleraţa.

ia-mi furia, nebunia 

şi necazurile toate

şi de crezi că cer prea mult

dă-mi puterea ca să-nfrunt

disperarea şi aroganţa,

prostia,…

dacă ajung

pe aceeași lungime

înseamnă că am aliniat cuvintele

după ora de iarnă

în spațiul rămas incolor

răvășesc doar  gândurile abstracte

defoliind iluziile

de pe vertebrele acestei toamne

aș putea garanta

cu toate culorile ei

dincolo…

Notă de constatare: „Erorile din text este făcute din greşeală"

Iubito es deseară-n patrulare

Cum aţi binevoit să-mi ordonaţi

În uniforma nouă din…

În fiecare frunză șoptește-o melodie

sub flamuri scânteieaza o inimă de jad

cutreierăm pe-alei cu pași de păpădie

când se desprind de ramuri și fremătânde cad.

Acoperă-mă, Doamne, cu raze întomnate

cu lacrimă din cer să ștergi păcatul lumii

tiptil să mă strecor pe drumuri curățate

cu pulbere de stele să cos arcada lunii.

Îmbracă-mă în umbra arborilor tăi

din frunze ruginite să-mi țeși sublim covor

din…

pentru că nu îmi pot abandona ochii 

fără putință de a alerga înaintea mea 

mărturisindu-mă piatră 

mărturisindu-mă cer 

voi alerga în toate părțile simultan

singura mea pradă nemărturisită ești 

ai străzi în loc de mâini 

grădini pe limbă 

și o scară sacră rezemată de inimă 

mă întreb dacă aerul tău e asemenea vinului 

dacă înfățișarea mea te botează în noapte 

dacă mă vezi lovindu-mă în piept cu un crucifix 

și cum sângerez până la…

Mereu îmi este dor de-o întâmplare

uneori îmi las privirile agăţate de fereastră

să prindă ultimul apus sub pleoape,

ultimul zbor spre cuib al unei păsări nehotărâte,

ultimul dangăt de clopot ce sună

deşteptarea strigoilor dornici de plimbări

printre cruci fără umbre,

alteori visez cu ochii deschişi

lăsându-mă pradă imaginaţiei, această

pasăre bolnavă, la care orice bătaie de-aripă

se transformă-n iluzii, joc de speranţe irosite

în drumul spre…

încă mai credea

că Boțica lui i-a făcut

cu oala

că de ce alta…

De când nu ne mai asemănăm

amestecându-ne

în aceeași clipă și-n aceeași faptă,

parcă mi-ai fi străină,

parcă nici n-am exista.



de unde vin aceste umbre

care ne strigă pe nume

la timpul prezent?

oare nu ne-am iubit suficient de întrebători,

pentru a afla de ce,

pădurile,

în totalitatea lor,

se desfrunzesc doar toamna?



chiar dacă ne mai gândim unul la altul,

prezența noastră

pe aceeași hartă a…