Uneori ies din trup 

mai ales noaptea

îmi acopăr spatele cu pătura moale

mereu o strâng în braţe 

ca pe o jucărie de pluş

ca pe un amant

dăruiesc

un sărut uşor pe frunte -

reminescenţă din copilărie...



Mă las la adăpost de gânduri

şi plec fug printre voci 

mă strigă să le ţin companie…

Văd curcubeu deasupra cascadei ancorând

şi-ncerc să-l ating imaginar cu mâna,

cu sufletul, te văd purtându-l pe frunte

şi trupul tău e format din apă şi lumină,

eşti frumoasă ca o lacrimă în ochi fericiţi,

natura zâmbeşte prin fire de iarbă, prin stropii

căzuţi pe umeri de pietre cioplite

şi cred că, dacă ţi-aş întinde mâna

m-ai prinde şi m-ai transforma în ecou,

ai umple văzduhul cu mine şi când îţi va fi dor

vei trimite vulturii să mă adune…

nu te găsesc drumul cotit e greu

în umbra serii reci mă pierd treptat,

las gânduri  negre-ntr-un careu

nu pot să cred că totul ai uitat.

aştept o dimineaţă fără vânt

să caut prin destin urmele tale,

consoane risipite prin   cuvânt

să leg de lacrimi…

Am rupt o floare cu dinţii,

Gâtul tău a sângerat o rază,

Luna amăgeşte vârcolacii

Ascunşi de noapte într-o vază.

Floarea-mprăştie miresme-n vânt,

Zarea cade-n linia visării,

Sângele îmbată  mii de îngeri

Şi-i botează în spumele mării.

Se-nvârte cu viteză vârcolacul,

Petalele s-ascund în altă floare,

Tulburarea intră din descântec

În credinţa…

Măgaru-ntr-un talk-show televizat,

A fost de un reporter intrebat

Cam cum îl vede dânsul pe ţânţar;

- E un romantic, revoluţionar…

  Ninsoarea bogată în recolte sperate

  Acoperă drumul tocit de umblat,

  Un schi care sare rebel din picioare,

  În faţă ai panta ce-ndeamnă la zbor,

  Cădere aşteptată,

  Genunchi sângerând,

  Un băţ ce se rupe îndoit în pământ,

  Un mic amănunt.

  Căciula se duce-n vale să zburde,

  Un ceas electronic ce demn s-a oprit,

  Costumul e plin de omătul pufos,

  Te întorci la cabană cu zâmbet de gheaţă.

 …

Nicio întâmplare nu-i întâmplătoare,

Toate au un rost... în destine pus,

Ploile cu vise sunt înşelătoare

Suntem toţi în mâna proniei de sus!

Planuri de îţi faci – fantezii deşarte,

Mâine ai o zi, doar de-ai să mai fii…

Între ieri şi azi, noaptea ne desparte

Între azi şi mâine… doar filozofii.

Suntem flori de gheaţă la fereastră lumii,

Ne topesc orgolii, ură şi mândrie,

Ies din matcă ape şi iau forma spumii

Pline de…

în fiecare zi grupezi fericirile

fără a-l putea determina pe cel ce a îndrăznit

să nu îndrăznească şi-a doua oară

dacă iluzia întrebată permite

glasul care s-a făcut auzit în pustiu

a învăţat din mers

ceea ce drumul i-a oferit spre iluminare

încadrându-se în logica de aur

a tăcerii înţelepte

privirea oprită

pe chipul de fum

pe care zilele dragi şi-au topit mângâierea

răzbună paradisul…

citesc gazeta de pe zidul de astăzi

fenomenal

într-un cub (strașnic până mai ieri) e prăpăd…

"şi acum vine întrebarea care mă nelinişteşte de mult timp:

cine să se supere pe mine că respir în rate, cine?"

Marius Aldea



1.strâng aripi de libelule pentru dulceţuri, fine, aromate, nu mă încurc în iubirea nimănui şi scot ochii greierilor, mi-i fac mărgele pentru dineul aşilor aflaţi în custodie, iau câte unul şi mă întreb cum naiba de nu câştig niciodată, sunt făcută să fiu în şir, jucător, combatant, trăgător de elită, saltimbanc în haine colorate, scăpasem…

Din păcate politica nu ne-ajută

       Vă mulţumesc pentru cuvintele calde de întâmpinare !                                  viorica

e bine să ţii lucrurile pentru tine

să nu le dai drumul din colivie

unele nici nu ştiu să zboare

până la destinaţie au de trecut

frigul din oameni

e bine să îngrădeşti libertatea dorinţelor

după vergele colorate de plictiseală

să picotească cu ghearele strânse

pe braţul cuvintelor tale

de le vei fi scăpat nu fi aşa de

sigur/ă că nu vor ajunge în gura felinelor

care abia aşteaptă să sfârtece cu

foame visele tale…

În toamna asta plină de magie,

M-ai părăsit, cuvântu-ai strepezit,

Mi-ai dat, la schimb, o mică efigie

Și-o lacrimă ce ochiu-a limpezit.

Mergi sănătos, asta-i urare veche,

Alta nu am... și ziua se deșteaptă;

Eu nu mai cred în suflete pereche

Pleacă, te rog, deşertul te așteaptă!

La ce e bun atât război în mine?!

Mi-aş fi dorit... să fiu un om smerit!

Deși am ars, să știi, nu mi-e rușine

Pe tine, cred,…

Am fost o vreme

pe dincolo. Era frumos,

dar prea linişte

şi eu prea zgomotos.

Am hotărât să mă-ntorc

în liniştea mea

şi-n zbuciumul... lumii.

Pe Dumnezeu l-am găsit prima oară stând pe o bancă

împovărat de ani, sprijinindu-se umil în baston

M-am așezat lângă el și mi-a arătat frumosul

lucrurilor simple.

Atunci l-am iubit, sărăcăcios cum era

și l-am luat între mâini

zidind cu el inima

așa cum zidesc copilașii 

castele de nisip

cu mânuțe nesigure.



L-am regăsit apoi în…

derapat în linia vieţii
sufletul expiră
imperfecţiunea
în faţa altarului

goleşte lutul de păcate

din vârful turlei
în rugăciune
aură de sfinţi
pace descărcată
pe aripi de îngeri

gânduri serafice

Am aşteptat pe ţărm o zi întreagă

cădea în valuri toamna ca un vis,

mă întrebam cât mi-eşti de dragă

şi care val din mare ţi-am promis.

Desculţ simţeam nisipul ca o boare

pe glezna mea rămasă ca un dar,

şi mi-aruncam speranţele în mare

să fie prinse-n plase de-un pescar.

Străin la ţărm cu toamna în privire

trăiam acelaşi vis de tine dăruit,

când ai plecat din viaţă-n nemurire

fără să ştii ce mult te-am…

Roua îşi prelinge

Rubinele în ape,

Candela mă frige

De nu-mi eşti aproape.

Iubirea mi te lasă

Izvor adânc în mine,

Zidim stâlpii la casă

La dureri şi bine.

Floarea tinereţii

Ai fost. Şi rădăcina,

Din tainele vieţii,

Poartă-n piept lumina!

***** 

de câte ori

privesc înaltul cerului

iau seama cum vântul

suflă prin zile

la fel

cum visele

aleargă prin somn

trec peste ele

ca pe niște frunze

ascultând în foșnetul…