Simplicisima istoriei

[nicolae vaduva]

Așa se scrie istoria, dens,
cu pagini mereu aurii,
care să dea trecutului sens
și viitorului fantezii.

Mai aproape decât pot să cred,
amintirile tale cu mine,
în secvențe de film se succed
deraiate cu mult de pe șine.

De pe locul acela ursit,
unde alunecam spre păcat;
cât de mult e acum poleit,
cât de mult e acum prelucrat!

Ce fațadă superbă-n prim-plan,
ce ruină deplină sub ea...
o fantomă se plimbă-n raglan
prin subsolul din inima mea,

Să vadă ce-am pierdut pe parcurs,
sub ce ploi apa mea s-a umflat,
ce-a fost de spus și n-am spus,
ce n-a fost de uitat și-am uitat.

Istoriile se scriu romanțate,
sub laurul mereu auriu...
din ele când nu mai faci parte,
te doare-n zig-zag cum se scriu.

[Vasilisia Lazăr]

Istoria personală nu se scrie niciodată drept: poleim amintirile, ascundem ruinele sub fațade și uităm tocmai ceea ce n-ar fi trebuit uitat. Mi-au rămas versurile „ce-a fost de spus și n-am spus, / ce n-a fost de uitat și-am uitat” – excelentă comprimare a regretului. Iar finalul, cu durerea „în zig-zag”, e inconfundabil al dumneavoastră. Frumos! 

[Maria Mitea]

Istoriile se scriu romanțate,
sub laurul mereu auriu...
din ele când nu mai faci parte,
te doare-n zig-zag cum se scriu. - da, bine scris, Istoriile se scriu romanțate,  dar oare cum e să trăim

fără iluzii?

[Chris]

foarte frumos! 

[Grig Salvan]

„Istoriile se scriu romanțate”, cât adevăr. Aurite și polite, dar sub poleială câtă tristețe, câtă decădere și degradare, câtă ruină și destrămare... Un poem ca un memento, bine scris, cu unele imagini remarcabile ca spre exemplu strofa:

„Ce fațadă superbă-n prim-plan,
ce ruină deplină sub ea...
o fantomă se plimbă-n raglan
prin subsolul din inima mea”

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Un poem frumos. Trecerea timpului   cu ” ce-a fost de spus  și n-am spus

                                                                                ce n-a fost de uitat și am uitat” exprimă regretul poetului  pus in fata istoriei vieții.

[Stanescu Valentin]

Superb!