Cer albastru și ochiuri de nori,

Flori de piersic, ceață în zori,

Soare blând, chemări răsunând,

Zbor de păsări, pereche căutând,

Zbateri, prefaceri și gri ca de plumb.

Rozul și albastrul pictați pe mătase

Ca o aripă răsfrântă peste zare, peste case,

Sunt magice vremuri, tulburând interior,

Stârnind din cuiburi cețuri în fuior,

Se țes fire nevăzute în pânze ce ne strâng.

Se nasc din efluvii frunze mici și…

Sclipiri din stele sunt versurile mele,

Așteptări și nopți lungi nerevelate,

Zâmbetele, lacrimile, vorbele

Acum, îmi par trăiri uitate, exilate!

Lumină și umbră peste ceruri se perindă,

Of, câtă emoție-i în acest ceas târziu!

Versul meu șchiop reușește să cuprindă

Tot ce-mi doresc și vreau să scriu!

La geam, apusul se cerne peste ramuri înflorite,

Îmbrăcând copacul în magie și…

Sufletu-mi e în floare în fiecare primăvară,

Emoții mă înalță sus, până la cer,

Ating în zboru-mi a norilor tiară

Și mă preling în picăturile ce pier!

Sărutul din piatra veșniciei s-a trezit

Și în Lumina Vieții s-a adeverit.

Iubirea și-a deschis aripile preasfinte,

Rupând lațul strâmt din legăminte.

S-a înălțat Sărutul spre constelații

Scoțând din Neiubire toți condamnații.

Din ținuturi curcubee Iubire a desprins

Și a îmbrăcat în culoare întregul Necuprins.

Iubirea și Lumina ce au fost unite-n piatră

S-au înălțat în taină din muritoarea vatră

Și au urcat…

La Masa Tăcerii domnește Nemișcarea

Tronând impetuoasă și severă.

Înscăunate clipele au uitat ca să mai piară,

Împietrite în lumea de altădată!

Maestrul și-a însuflețit lucrarea

Dându-i glas adâncit în piatră.

Misterios se deapănă uitarea

Peste filosofia-i minuțios sculptată!

Din inima lui și-au găsit drum spre lume

Iubirea și curajul formei măiestrite.

Brâncuși trăiește în forme de…

Deja la mine-i primăvară, pe când la tine-i încă  iarnă:

Bucuria e în tine, când lași timpul să se cearnă!

Deja la mine-s flori pe ram, la tine-s flori de gheață-n geam:

Ce-ar fi să ne visăm cu aripi, pe când spre Soare lin planam?

Deja la mine-i volbură de vânturi, pe când la tine-i loc cu pace:

Dau cu zarul printre timpuri, să văd ce soarta face!

Deja la mine e târziu, pe când la tine e devreme:

Din timpuri…

Hai să dăm mână cu mână

Cei ce grăim o vorbă bună

Despre țară, despre neam,

Despre tot ce noi aveam!

Hai să ne unim odată

Că România-i defăimată,

Să fim Oameni luminoși,

Semeți ca brazii cei frumoși!

Să îmbrăcăm țara în lumină

Cu iubirea cea divină,

Să o clădim din nou împreună

Toți frații cu inima română!

Trăim pe aceeași țarină străbună,

Avem același Soare…

La piatra cea albă de hotar

Unde cu tristețe am plâns

Am jurat pe jarul cel nestins

Să slujesc crucea vechiului altar.

Respect Neamul nostru milenar

Și cred în Focul ce-i aprins

La piatra cea albă de hotar

Unde cu tristețe am plâns.

Strămoșii noștri ne-au dat dar

Chiar dacă voi o clipă nu i-ați plâns.

Neamul nostru, nu-i neam învins,

N-am fost nicicând un neam fugar.

Suntem la piatra…

Te-am iubit, dar nu-mi mai reamintesc decât iubirea,

Un chip fără detalii îmi retrezește vag simțirea,

O amintire diafană, estompată,

Ca o bucată de mătase ce a fost cândva pictată.

Versurile mele susurate de sângele din vene

Nu te mai ating acum cu jurămintele eterne.

Ele doar au ars feeric, cu mare vâlvătaie

Și s-au pierdut fantastic în focul din odaie.

Îmbrățișările, săruturile, certurile,…

În liniștea nopții, dincolo de vacarmul acestor zile obositoare, mi-am lăsat versul să curgă...

Împărtășesc...

Mă strecor la tine-n gând,

În brațe te cuprind,

Cu iubire te ating

Și lacrimile-ți sting

Cu săruturi-comete căzătoare

Peste frunte și șuvițe rebele, călătoare

Ca și gândul,

Ca și vântul!...

Sunt aripile ce mi le dai să zbor,

Să mă avânt până la nori

Și mai sus,

Mult mai sus, dincolo de…

Trecea clipa în tăcere

Și haina ei lungă mătura îmbrățișarea.

Mă durea coasta din pricina inimii zbuciumate,

Ce lovea nemilos,

Făcând să-mi zvâcnească tâmpla, dureros.

Trecea și a clipei surată…

Tot ca și prima...

Și inima-mi înfierbântată sta să se fărâme!

Înspăimântată de întârziata tăcere,

De imaginea îmbrățișării exilate

Durerea sta ascunsă sub coastă,

Împungându-mi inima, nemiloasă.

Și altă…

Ninge cu fulgi mari peste foi și amintiri.

Din stratul de vremuri se desfac vechi trăiri,

Se duc tăcute, consumate, efemere

Rânduri de fapte, vorbe, tăceri mari și grele…



Se desprind cuvintele, ca petele de ceară

Scurse din lumânarea vieții, adânc punctată.

Sunt străvezii acum, ca o nălucă

Și n-au puterea lor de altădată.



Ninge cu fulgi mari peste orașul gri, nemișcat.

Din tăcere răzbate versul colindelor din copilărie.…

Am mai rămas o noapte,

Zăbovind în al tău gând,

Urmând șiraguri reci de stele,

Cu priviri de dor adânc.

Înțelegând miile de semne

Ce de departe mă chemau,

Am străbătut clipele eterne

Spre ochii ce-mi vorbeau.

Am mai rămas o noapte

Visând pe pleoapa ta,

Ca o lacrimă stingheră,

Căzută magic dintr-o stea.

Plecându-mă smerită

În iubirea mea crescândă,

Am…

Brațele tale, iubite,

o oază de liniște sunt pentru mine,

cea venită din deșertul zilelor.

Când ochii nopții sclipesc fantastic

în locul nostru magic,

brațele tale mă înfășoară molatic.

În brațele tale, iubite,

descopăr picăturile de ploaie

și atingerea de mătase a vântului.

Prinși în mrejele mirajului

ne afundăm în fierbintele pasiunii,

alungând orice fir de îndoială.

Ne regăsim în pacea…

Mă înfășor în dragoste
ca într-o pătură de viață,
iubitul meu...

Sunt deșertul care reînvie
la fiecare ploaie,
cu iz arămiu
îmi îmbrac umbra
și apun după recele dunei,
așteptând să înfloresc.

Mă îmbrac în magia liliachiului,
a rozului și a nisipului umed,
adorând lumina soarelui,
a iubirii, a viului și culorii.

Mă înfășor în pătura mea de viață,
Iubitul meu...

Adăpostiți sub a nopții pătură de stele,

Sub vraja astrelor, care spre ceruri ne chemau,

Ne dăruiam iubirii, într-o divină armonie

Și îngeri de ochiul pământesc ne ascundeau.

Îmbrățișați pășeam pe căile iubirii,

Dezlegând și împărtășind mistere,

Călătorind fierbinți prin patima sortirii,

Strălucind printre miriadele de stele.

Un mister a fost pentru întreaga noapte,

Îmbrățișează-mă și nu mă da nimănui,

Ascunde-mă…

O, doamnă Toamnă,
tu dezlegi mistere
ascunse în culori, în șoapte
și-n miile de stele!

În pletele tale de aramă
se joacă vântul pus pe șagă
și-n fiecare clipă,
norii desenează-n grabă
file de poveste...!

Frumoasă Toamnă
mă desprinzi din vârtejul vieții
și mă readuci în regalul tău anotimp,
dăruindu-mi liniște și amurg!

Petalele florilor ce se ofilesc acum

emană atât de multă vară,

soare și parfum,

adăpostind esența rară

a acelui anotimp!

Mă plimb printre frunze verzi, arămii, galbene

ce încă nu foșnesc uscat,

pășesc printre pete de culoare încă umede,

printre culorile visului uitat

undeva, în noaptea de ieri.

Îmi trăiesc anotimpurile și anii

traversând emisfere,

renunțând la timp,

doar mă plimb, …

Iubite, poate în noaptea asta uimitoare

O stea din Carul Mare spre Capricorn va rătăci

Și visele măiastre dintre stele călătoare

Se vor desprinde palid din eternele vecii!

Privirile noastre, din nou, în sus sunt îndreptate,

Clipele noastre vor trece în fiecare zi.

De după cortina vremii, mereu însingurate

Nefericitele iubiri nasc elegii!

Iubite, poate frumoasele Pleiade

Ne vor binecuvânta cu trecătoare bucurii,

Dar…

Suntem într-o lume mică, ca o corabie pe valuri,

în care fiecare se agață, visând la un țărm.

N-a mai rămas nimeni să strige ori să strângă lauri!

Ceața nu e ceață, e smogul minciunii, adânc otrăvitor,

în care fiecare atârnă în așteptarea grea,

se împinge, se trage, dorind să se țină bine de ceva!

Corabia-i în derivă, curând se va scufunda...

să desenăm o nouă corabie,

să o însuflețim, să dăm la vâsle cel…