Pulsația verdelui îmi zvâcnește în aripi -

Mă ridic până la soare fără a clipi.

Planez fantastic în clipa trecătoare –

Fuzionând eteric cu atomii de culoare.

Vibrez ca o coardă în magia Primăverii –

Se deschid văluri pline de misterii.

Mustește glia de arome îmbătătoare -

Se contopește tainic cu razele de soare.

Din străfunduri se ridică-n forță viață –

Se trezește Gaia…

Șoaptele primăverii îngână încă vers rece –

Soarele e palid, frigul nu mai trece.

Cresc în mine minutele de dor –

Clepsidra mi se cerne, se stinge scump odor.

Stă mugurul gata să pleznească –

Magia-i e legată, nu este să-l trezească.

Înverzește iar pământul în strai tulburător –

Sărutul cerului e strălucitor și amăgitor.

Efluviile pădurii își așteaptă revărsarea –

Se simte greu…

Îmi reamintesc iubirea,

chipul tău-

o amintire diafană,

pictată pe vălul iluziei,

versurile înflăcărate

susurând jurăminte,

eterne vâlvătăi,

ce dansau fantastic

în ritmul fierbinte

al sângelui și

luminau feeric

arderea,

pieirea...

și focul.

Îmi reamintesc pasiunea-

fierbinte, fără chip,

arzând în vâlvătăi,

născând eterne peceți

peste răsuflări amestecate,

pictând feeric săruturi,

culori împerecheate în jurăminte,

șoptite de sângele din vene,

năvalnicul șuvoi viu

restrâns magic în flacăra îmbrățișării

și jăraticul certurilor,

ce au ars  împăcarea,

petrecându-le spre abisul eșuării

pe un nisip ars, fără de mare,

lăsându-mă înzestrată

cu…

Neuitarea – balsamul amintirii

un praf magic dulce-amărui presărat

peste colțul sfărmat al sufletului,

ori, poate, o rană deschisă,

ce-și revendică vindecarea,

cernând simboluri atemporale

adunate în poeme.

Acest ocean de emoții, cum aș putea să-l stăpânesc,

Sunt în flăcări iubite și ele mereu mă ademenesc

Acolo unde valurile dispar în larg și orizontul se ascunde în mare

Ne reîntâlnim anonimi și nu-i deloc o întâmplare!

Iubite, te strig din nou și iarăși dorul nu îmi ajunge,

Nu mă înec, inima-mi nu tace, dar nici nu plânge,

Sunt doar la intersecții de atomi și sânge,

O mare de emoții în depărtări mă…

Afară-i iarnă și ramul e înghețat,

Iar viforul se zvârle-n crengi neîmpăcat

Ca un veșnic judecat, blestemat

La o eternă condamnare.

Tu citești la geam frumos, senin,

Iar versul tău cu zâmbet ți se îmbină,

Luminându-ți ochii negri, de felină...

Afară ninge, piere din lumină.

Visez la focul vetrei și la căldura moale,

La blănuri, drumuri lungi și fără cale,

La sunete de liră blânde, muzicale,

La minunate flori cu…

Mă întreb ce urmează:

Afară-s luminițe de Crăciun

Și nefericire, lacrimă, suspin

Ce picură-n lumini.

Țipăt, clinchet de clopoțel, voce de buhai,

Trecătorule mai stai,

Ascultă bocetul de nai

Ascuns în cetini!

Tremură nehotărâtă vorba,

Se ascunde în scâncetul lemnului înghețat,

Mă întreb ce mai urmează,

Câți colindători vor fi la colindat

Acum, în acest vertij ciudat,

Un…

Ninge ca-n vremuri de altădată,

Aștept cu nerăbdare noaptea de Ajun,

Privesc nostalgic bradul de Crăciun,

Reamintindu-mi viața, toată!

Copilăria-mi pare îndepărtată,

Sunt atâtea amintiri făcute scrum,

În focul anilor pierduți în fum

Mai pâlpâie molatec luminițe de Crăciun.

Focul pocnește viu în vatră,

Mai vine o noapte de Ajun,

Se-aud buhaiele din drum

În noaptea albă,…

Soarele ce bolta luminează
Și această lume o veghează,
Îmbracă Pământul în văpaie arămie,
În strai de Toamnă ruginie!

Stau pe brațul stâncii arse, sure
Ascultând vântul șuierând,
Se aud șoapte îngânând
Bătrâne cetini din pădure.

Dansează frunzele gătite în aramă,
La hora Toamnei grabnic se încing,
Se adună, morții dând galbenul de vamă,

În  culori măiastre de viață se descing.

Se cern clipele de Toamnă peste a Verii rapsodie,

Planează  berzele în stoluri peste struguri copți din vie,

Se aud în toamna vieții ecouri ce par pierite

Și reverberează tainic printre ramuri desfrunzite.

Pe la colțurile amintirilor cândva zidite

Se preling doar versuri odată răstignite,

Iar idolul pasiunii născut din firea pământească

Și-a găsit sfârșitul în iertarea omenească.

Amurgul petrece-n veșnicie…

Privirea ta își potolise focul

prevestind amurgul și frunzele căzătoare,

iar sufletul meu adăpostea iubirea,

oglindind amintiri.

Din părul tău mirosind a toamnă

se revărsau șuvițe de lumină,

ochii tăi adăposteau mistere,

iar eu pictam în acuarelă tabloul final,

albul stins în umbre pe perete.

M-ai regăsit privindu-te,

ai clipit vinovat și nu ai plecat

așteptând să mă petreci cu…

Cearceafuri de mătase, pasiune și culoare,  

Asfințituri cu păsări călătoare,

Muzica nopții răsfirată

Peste zorii magici, fără pată.

Se pierd în caruselul emoțiilor crescânde,

Cuvintele ce par corolele plăpânde

Ale promisiunilor rămase dezgolite

De vâltoarea amintirilor trăite.

În toamna vieții se aud ecouri răstignite

Și pasiunile își strigă crucile pierite,

Amurgul idolilor ridicați de…

Sunt la cârma corabiei mele

Și mă bucur de drumul ce-am ales,

Chiar de-i cer cu furtună sau nopți cu stele,

Înfrunt cu bucurie al sorții neînțeles.

Călătoria-mi este misterioasă

Fiindcă întâlnesc ale lumii neguri din adânc,

Inima-mi tresaltă  bucuroasă

La vederea unei pete de pământ,

Când ancora-mi arunc!

Sunt mereu la cârma vieții mele

Și călătoresc pe orice drum ce aș alege,

Nu mă…

Când își dezvăluie trăirea poetul

Sufletu-și deschide cu încântare sau durere,

Lăsând să cadă lacrima-n tăcere,

Cu tine împărtășind secretul.

Își ia cu evlavie încet caietul,

Răsfoiește și îți citește cu plăcere,

Când își dezvăluie trăirea poetul

Sufletu-și deschide cu încântare sau durere.

Vom putea să ne privim portretul?

Avem, oare, în noi puterea

Să dezvăluim suferința sau plăcerea,

Și să deschidem întreg…

Privesc în jurul meu și caut oameni cu inima trezită,

Găsesc scenarii de minte rătăcită,

Dar sper ca lumina să pătrundă pe undeva,

În acele locuri cu tristețe grea!

Atâta răutate mă înfioară și-i caut zadarnic rostul,

Poate, mai sunt oameni care să cinstească postul,

Mai sper să existe un antidot la această stare,

Unde ești tu, iubire, oare?

Domnește acum dorința de putere, nesimțirea,

Pe cine să…

Cuvintele deșarte au negat iubirea,

Chiar dacă buze dulci le-au rostit,

Clipele magice și-au pierdut strălucirea,

Lipsite de-un nou răsărit.

Din două jumătăți ce păreau sortite,

Stăpânul și stăpânitul s-au desprins,

S-au înfruntat în mânii nebănuite,

Pierind în focul lor nestins.

A căzut iluzia pasiunii misterioase

Pe bastionul orgoliilor rănite,

Din istoria iubirii prea…

Dansează cu mine pe-al dragostei fundal,

În ritmul vântului ce vălurește macii,

Rotocoale desenând dibaci

Împreună, în stilul nostru personal.

Dansează cu mine în nopțile de Mai,

Sub clar de lună și petale de salcâm,

Trăind acum pe magicul tărâm,

Din tabloul nostru ideal.

Mai aproape îmi ești în fiecare Mai,

Pe când pădurea-i în veșmântul verde,

Dansează cu mine și nu mă pierde

În…

M-am văzut pe unda lacului asemeni unei bărci cu pânze

Plutind, simțind vântul, unduirea, bucuria și nemișcarea.

Apoi, întinzându-mi aripile asemeni unui condor

Mi-am simțit puterea, elanul zborului meu, înălțarea.

Într-un târziu am văzut un Icar cu aripile larg desfăcute,

Oglindindu-se perfect în unda lacului, privindu-se planând.

Acum, un fluture cu aripi mari, diafane, colorate, se…

Mă văd pe unda lacului asemeni unei bărci cu pânze

Plutind, simțind vântul, bucuria, frumusețea, aripile.

Apoi, mă văd asemeni unui condor în zbor,

Simțind puternic elanul în aripile mele puternice.

Într-un târziu am văzut un Icar cu aripile larg desfăcute,

Oglindindu-se perfect în unda lacului.

Acum văd un fluture cu aripi mari, diafane, colorate,

Strălucind eteric, zburând măiastru sub albastrul…