Te-am iubit, dar nu-mi mai reamintesc decât iubirea,

Un chip fără detalii îmi retrezește vag simțirea,

O amintire diafană, estompată,

Ca o bucată de mătase ce a fost cândva pictată.

Versurile mele susurate de sângele din vene

Nu te mai ating acum cu jurămintele eterne.

Ele doar au ars feeric, cu mare vâlvătaie

Și s-au pierdut fantastic în focul din odaie.

Îmbrățișările, săruturile, certurile,…

În liniștea nopții, dincolo de vacarmul acestor zile obositoare, mi-am lăsat versul să curgă...

Împărtășesc...

Mă strecor la tine-n gând,

În brațe te cuprind,

Cu iubire te ating

Și lacrimile-ți sting

Cu săruturi-comete căzătoare

Peste frunte și șuvițe rebele, călătoare

Ca și gândul,

Ca și vântul!...

Sunt aripile ce mi le dai să zbor,

Să mă avânt până la nori

Și mai sus,

Mult mai sus, dincolo de…

Trecea clipa în tăcere

Și haina ei lungă mătura îmbrățișarea.

Mă durea coasta din pricina inimii zbuciumate,

Ce lovea nemilos,

Făcând să-mi zvâcnească tâmpla, dureros.

Trecea și a clipei surată…

Tot ca și prima...

Și inima-mi înfierbântată sta să se fărâme!

Înspăimântată de întârziata tăcere,

De imaginea îmbrățișării exilate

Durerea sta ascunsă sub coastă,

Împungându-mi inima, nemiloasă.

Și altă…

Ninge cu fulgi mari peste foi și amintiri.

Din stratul de vremuri se desfac vechi trăiri,

Se duc tăcute, consumate, efemere

Rânduri de fapte, vorbe, tăceri mari și grele…



Se desprind cuvintele, ca petele de ceară

Scurse din lumânarea vieții, adânc punctată.

Sunt străvezii acum, ca o nălucă

Și n-au puterea lor de altădată.



Ninge cu fulgi mari peste orașul gri, nemișcat.

Din tăcere răzbate versul colindelor din copilărie.…

Am mai rămas o noapte,

Zăbovind în al tău gând,

Urmând șiraguri reci de stele,

Cu priviri de dor adânc.

Înțelegând miile de semne

Ce de departe mă chemau,

Am străbătut clipele eterne

Spre ochii ce-mi vorbeau.

Am mai rămas o noapte

Visând pe pleoapa ta,

Ca o lacrimă stingheră,

Căzută magic dintr-o stea.

Plecându-mă smerită

În iubirea mea crescândă,

Am…

Brațele tale, iubite,

o oază de liniște sunt pentru mine,

cea venită din deșertul zilelor.

Când ochii nopții sclipesc fantastic

în locul nostru magic,

brațele tale mă înfășoară molatic.

În brațele tale, iubite,

descopăr picăturile de ploaie

și atingerea de mătase a vântului.

Prinși în mrejele mirajului

ne afundăm în fierbintele pasiunii,

alungând orice fir de îndoială.

Ne regăsim în pacea…

Mă înfășor în dragoste
ca într-o pătură de viață,
iubitul meu...

Sunt deșertul care reînvie
la fiecare ploaie,
cu iz arămiu
îmi îmbrac umbra
și apun după recele dunei,
așteptând să înfloresc.

Mă îmbrac în magia liliachiului,
a rozului și a nisipului umed,
adorând lumina soarelui,
a iubirii, a viului și culorii.

Mă înfășor în pătura mea de viață,
Iubitul meu...

Adăpostiți sub a nopții pătură de stele,

Sub vraja astrelor, care spre ceruri ne chemau,

Ne dăruiam iubirii, într-o divină armonie

Și îngeri de ochiul pământesc ne ascundeau.

Îmbrățișați pășeam pe căile iubirii,

Dezlegând și împărtășind mistere,

Călătorind fierbinți prin patima sortirii,

Strălucind printre miriadele de stele.

Un mister a fost pentru întreaga noapte,

Îmbrățișează-mă și nu mă da nimănui,

Ascunde-mă…

O, doamnă Toamnă,
tu dezlegi mistere
ascunse în culori, în șoapte
și-n miile de stele!

În pletele tale de aramă
se joacă vântul pus pe șagă
și-n fiecare clipă,
norii desenează-n grabă
file de poveste...!

Frumoasă Toamnă
mă desprinzi din vârtejul vieții
și mă readuci în regalul tău anotimp,
dăruindu-mi liniște și amurg!

Petalele florilor ce se ofilesc acum

emană atât de multă vară,

soare și parfum,

adăpostind esența rară

a acelui anotimp!

Mă plimb printre frunze verzi, arămii, galbene

ce încă nu foșnesc uscat,

pășesc printre pete de culoare încă umede,

printre culorile visului uitat

undeva, în noaptea de ieri.

Îmi trăiesc anotimpurile și anii

traversând emisfere,

renunțând la timp,

doar mă plimb, …

Iubite, poate în noaptea asta uimitoare

O stea din Carul Mare spre Capricorn va rătăci

Și visele măiastre dintre stele călătoare

Se vor desprinde palid din eternele vecii!

Privirile noastre, din nou, în sus sunt îndreptate,

Clipele noastre vor trece în fiecare zi.

De după cortina vremii, mereu însingurate

Nefericitele iubiri nasc elegii!

Iubite, poate frumoasele Pleiade

Ne vor binecuvânta cu trecătoare bucurii,

Dar…

Suntem într-o lume mică, ca o corabie pe valuri,

în care fiecare se agață, visând la un țărm.

N-a mai rămas nimeni să strige ori să strângă lauri!

Ceața nu e ceață, e smogul minciunii, adânc otrăvitor,

în care fiecare atârnă în așteptarea grea,

se împinge, se trage, dorind să se țină bine de ceva!

Corabia-i în derivă, curând se va scufunda...

să desenăm o nouă corabie,

să o însuflețim, să dăm la vâsle cel…

Dragostea vine când o aștepți cel mai puțin,

Dragostea se ascunde în colțul vecin.

Dragostea se arată la cei ce o caută,

Dragostea nu se ascunde precaută.

Dragostea e în fiecare moleculă vie,

Dragostea nu-i o haină colivie.

Dragostea-i ascunsă în curcubeu,

Dragostea ești tu și eu.

Dragostea este răspunsul.

Zile stranii ne-au găsit,

Hulpave și grăbite ne-au dat de urmă.

Sunt pe cale să sfărâme întâmplătoare bucurii

Firavele noastre împărtășiri,

Ce vor pieri înecate-n umbră.

Ochi curioși și reci ciudat ne privesc

Prin încăperi când pășim alături.

Glasuri scăzute din urmă ne amintesc,

Bărfind despre păcat și rânjete slute

Pândesc neobosite la o cafea, pe la colțuri.

Zile stranii ne-au…

Lumina focului din sobă se zbate pe perete.

Dorul tremură în pieptu-i dezgolit.

Curată, o lacrimă își urmează drumul

Pe fața-i albă, pierind în păru-i răvășit.

Afară plouă liniștit

Și suspinul ei se risipește între lacrimi.

Genele-i negre sunt umede și moi

Tresăltând la răstimpuri, ca și sânii goi.

Stropii de ploaie sărută geamul rece.

Se aud înfundat pașii de pe drum.

Lumina focului din sobă se…

când din sufletul meu se revărsa iubirea

în părul tău mirosind a toamnă

se oglindeau nuanțe fumuriu-violet

privirea ta își potolise focul

prevestind amurgul și frunzele căzătoare

ochii tăi adăposteau mistere

eu pictam în acuarelă tabloul final

albul stins în umbre pe perete

când m-ai regăsit privindu-te

ai clipit vinovat și nu ai plecat

așteptând să mă petreci cu privirea

până la capătul…

se zbat pleoape
grele de mătasea genelor,
a patimilor...

lacrimi agățate de suspine
se preling, scânteind misterios
peste pielea aromată de dragoste

flăcările apusului ard
iar noi, înveșmântați în lumina fierbinte
ne pierdem și ne regăsim
printre mângâieri și săruturi

clipe fără nume, fără trup
se jertfesc, fumegând
în brațele dorului nepotolit,
împătimit de amorul răscolitor.

Învață-mă să fiu ca apa, 

Curgând prin vaduri, cernăndu-mă în ploi, 

Să onorez cu cinste viața 

Ce se trezește, vibrând în noi! 

Învață-mă să fiu ca focul, 

Arzând în pasiuni ca și în văpăi, 

Să mă înalț la cer în jocul 

Jertfitelor iubiri din noi! 

Învață-mă să fiu ca piatra, 

Născută din pântecul Mamei-Pământ, 

Trainică fiind ca și vatra, 

Ce ne e altar și…

Învață-mă să curg asemeni apei,

Iubind călătoria acestei vieți,

Să înțeleg infinitatea clipei,

Să uit de lacrimi și tristeți!

Învaţă-mă să ard ca focul,

Să mă înalţ în prelungi văpăi,

Contopindu-mă cu norii,

Renăscându-mă în ploi!



Învaţă-mă să am tăria pietrei,

Clădită din osul  divinului pământ,

Să iubesc misterul clipei,

Desprinsă din eternul timp!

Învaţă-mă să văd magia din eter,

Simțind…

Ghirlande albe de flori de salcâm

Încărcate cu stropi de lumină,

Strălucesc magic pe caldarâm

Argintând noaptea cu lună plină.

Miresme dulcege poleiesc atmosfera,

Parcă ar fi de pe alt tărâm,

Unde-s ghirlande albe de flori de salcâm

Încărcate cu stropi de lumină.

Sunt la începutul altui drum

Zâmbitoare și senină.

Nu-mi pasă de rele acum,

Când în plete port flori încărcate cu stropi de…