E noapte. Întunericul

                         mă înconjoară,

                         îmi străbate nervii

                         luminaţi de scânteia

                         unui muc de ţigară.

                         Frica întunecă totul,

                         sufletul poate,

                         speriat de lumea

                         în care s-a…

                   Amintiri,

                   Imagini răvăşite din trecut

                   Îmi cuprind mintea acum

                   Din linişti adânci

                   Purtate de vânt.

                   Închid ochii

                   Şi m-arunc în pustiu.

                   Prieteni, părinţi, copii

                   E linişte la mine acum.

                   Lăsaţi-mă să…

Dacă ar fi să-ți vorbesc despre noi,

aș depăna cu vântul o uitare

și ți-aș mai scrie ruginiu pe foi

despre iubire, clipă și iertare.



identități plecate-n nevenit,

suntem și vom mai fi poate o vreme,

dar de dorință, încă nu nu te teme,

mai este încă până-n asfințit.



cât sufletul privește spre poeme,

nimica nu se pierde în neant;

chiar dacă toamna e-un hotar de scheme,

eu sunt un stătător, nu un berbant,

pe…

Ghiță a lu’ Căcărează s-a întors din Spania

flăcău tomnatic

dar mai altfel,cu plete,mai versat

deh ca omu’ care a văzut lumea

vorba lui:

“Măh voi nici nu știți cum se trăiește dincolo.”

Nu le-a spus că avusese noroc

cu văru’ Nicoară (văr de tată)

ăl' de o luase borțoasă de nevastă

pe-a mare a lu’ Pricopsitu bogătașul satului.

O luase și pe ea și numele de familie

de parcă el fusese mireasă în locul ei.

,,Eu…

Atât de dor mi-e să îţi ştiu ninsoarea

Contând în ochii zilei care vine.

Acoperă-mi cu vorbe aşteptarea…

Sau pune pledul umbrei peste mine

Şi uită-mă! Nu-mi spune „nu se poate”.

Într-un final ai să mă ştergi din minte

Şi-ai să mă scoţi din suflet cum se scoate

Un spin de gând din talpa de cuvinte.

De prea mult timp ne tremură apusul

A desfrunzire şi a sfâşiere.

În amânări se-mpiedică promisul

Pas…

Am trăit mai puţin cu visele-n mine

fericit că mă pot regăsi într-o zi,

lăcrimând lângă şoapta uitată de tine

prin cutele pernei cu nuanţe de gri.

Ochii fermecaţi de-o minune bolnavă

otrăvesc amintiri din trecut,

când m-au prins într-o clipă suavă

fără-a şti cât de mult mi-au plăcut.

Toate-acestea mă îndeamnă să-ţi fiu

nebunia plăcerii trăite-mpreună,

calendar fără file regăsit mai târziu

în acelaşi decor pus…

Sunt vis mirosind a toamnă

cu ploaia ascunsă-n gânduri.

În ochii-mi vii, norii se leagănă.



Cad frunzele bătute de dor

în tăcerea inimii albastre

Tu mă atingi cu al nopţii fior.



Sunt vis…

Se asemănau

înalți și slabi

scovârșe nu alta

harnici și…

 Delir de toamnă, un miraj,

 Brodând cu frunze nostalgii,

 Dorințe stranii, în sevraj

 Cu tot ce n-ai putut să-mi fii.

 Nuanțe vesele-n descânt 

 Se răzvrătesc în simfonii,

 Același dor purtat de vânt                 

 În menuet de agonii.

 De necuprins și ne-nțeles 

 Un dor hoinar, adânc de văi,

 Te tot așteaptă, necules,

 Eu lăcrimez prin ochii tăi.

 Amestec de culori și…

 E-o zbatere-ntre goluri, tăceri care îngheață,

 S-a stins întregul cer din ochii ce-i iubeam,

 O toamnă vlăguită, un labirint de ceață,

 Stau mărturii secunde-n clepsidre de-amalgam!

 Ridic spre tine ochii, cu greu te recunosc,

 La porțile-ntristării văpaia unei veri,

 Nu-mi cere să-nțeleg ecouri ce doinesc!         

 De ce trimiți în stoluri egrete de tăceri?

 Reinventezi un zbor din aripi obosite, 

 Dar ploi…

când în curtea bunicului

caisul

încă își întindea 

ramurile noduroase

peste streașina casei

mămăliga aburindă 

cu brânză și smântână

strângea în jurul mesei

ca spicele

trupurile flămânde



icoana din peretele de răsărit

și ceașca cu smalțul sărit

solnița cu sare…

obișnuiai să locuiești în mine

să umpli și unghiul

în care nicio pânză de păianjen 

n-ar fi încăput,

în dimineața aceea surdă

de toamnă târzie

am știut că ești poemul care nu poate fi scris;

de atunci am scos

vers după vers,

m-am învelit în rugăciune;

acum aștept o altă dimineață

să ne adune…

Îţi dau întâlnire
la capătul cuvintelor
despărţite de punctul
nopţilor albe. 
Respirând
într-un strop de lumină
exilat pe umărul copacilor
îţi voi privi lumea ascunsă
din sufletul sfărâmat
şi îţi voi răsări lacrima tăcută
pe cerul viselor mele;
rază luminând depărtarea
fărâmă de soare
într-un gând îngenuncheat.

În noaptea în care au înflorit castanii

luna era în creștere, a iubirii începute

într-o primavera răvășită de dorință.

Făclii în noapte s-au aprins

fără să spună întâiul gând,

lumina candidă ce-ți ocrotea durerea

rostită doar printre suspine.

Mă doare  candela aprinsă de castan

la vreme de înserat când…

                   lui Alin Buicea

                        Trecând în veşnicie orice clipă,

                         să risipesc uitarea

                         şi teama s-o înfrâng

                         în ochiul dinspre mine

                         fără pleoapă

                         nu vreau să ştiu vreodată

                         când spaima depărtării

                         în umbre…

                                               lui George Alin Stoean

Mi-e timpul dus

În amintiri uitate

În trenul ultimului drum

Asemeni frunzelor uscate

Ce cad în zborul lor uşor

Pe pământul păcatelor noastre…

Sub pasul târşâit al miezului de noapte

La tine, Doamne, te rog să mă-nalţi

Căci asta-i cea din urmă noapte,

Viaţa-mi s-a ascuns

Şi tristă a fugit…

la rădăcinile toamnei

las câteva gânduri îngropate

în diminețile reci argintii

voi strânge-n ciorchine amintirile

ștergându-le praful învechit

scuturându-l  peste lut

să germineze

la primăvară

din straturile de gânduri

voi rupe prima…

aştept picătura

care  va umple…