Sunt vis mirosind a toamnă
cu ploaia ascunsă-n gânduri.
În ochii-mi vii, norii se leagănă.
Cad frunzele bătute de dor
în tăcerea inimii albastre
Tu mă atingi cu al nopţii fior.
Sunt vis acoperit de brumă.
Îţi bat în zori, la a ta fereastră,
aducându-ţi clipe de aramă.
În plânsul pomilor de toamnă,
eu îţi simt oftatul şi durerea.
Îmi las sufletul în a ta palmă.
Sunt vis făr’de început şi de sfârşit…
Îţi strivesc cu paşii, somnul dulce-amar
Pe gene-ţi stă plâns, amorul ursit.
Pictez pe pânza amurgului, iubirea –
un dans în doi, udat de ale toamnei ploi
Melancolia pe veci ne pastelează firea…
Adaugă un comentariu
,,Pictez pe pânza amurgului, iubirea'' Frumos!
Mulţumesc pentru semnul de trecere, Gabriela!
Mulţumesc pentru lectură şi comentariu, d-na Sofy! Sunt onorată!
Mă bucură semnul lăsat, Augusta!
Mulţumesc pentru recomandarile făcute, da Coza!
Imagini reuşite, mai trebuie lucrat la asamblare.
În urma citirii rămâne un gust nostalgic dar alambicat. Nici cu rimă, nici fără, doar cu toamna în aer şi în suflet.
Susţin atenţionările făcute de Ion da Coza.
Totuşi, am citit cu plăcere!
Sofy
cu plăcerea lecturii, :))
În plânsul pomilor de toamnă, pomi de toamnă?
pastelează? Una e licența poetică, alta e tortura lingvistică.
Ori cu rimă, ori abandonăm ideea...
Poezia e o aglutinare de versuri, unele reușite.
da Coza
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE