sub mască poți descoperi orice

poți afla că bunul samaritean este  un bulgăr de cocs

nobilul o imensă aglomerare de gaz inert

doctorul un bucătar ce jumulește pasărea morților

poți afla că tăcerea este tăierea împrejur a golului

bucuria  deschiderea venelor

gloanțele…

Cum se sfârşeşte vechiul an,
Iar altul nou îşi cată veacul,
Voi pune peste el capacul
Şi vă urez cu mult elan:

S-aveţi pe masă vin, curcan,
Pufos  vă fie  cozonacul!
Când se sfârşeşte vechiul an
Iar altul nou îşi cată veacul.

Întinşi alene pe divan,
Voi vă veţi savura coniacul
Citind rondelul pehlivan
Ce l-am compus să vă fac placul,
Când se sfârşeşte vechiul an.

Mi-a ghicit și mie

Tânăr eram, ori așa-mi fu sorocul

Într-o ușă de han vechi, ca prin fum…

Dacă nu vreau să-mi ghicească norocul,

O țigancă m-a oprit lângă drum.

I-am făcut semn dacă știe și-n palmă

Ori să descânte de dor în ghioc.

Ca furată de un gând… mi-a zis calmă:

„Înseamnă că te-ai născut cu noroc”

De atunci… văd, amăgit mi-e destinul

Tot în rostogolire, ca…

De ce să fiu o lacrimă ce ţipă

În buzunarul vântului hoinar,

Când pot să prind azurul de-o aripă

Şi să-l dezbrac de crudul avatar?

De ce să fiu o frunză care doare

În legănarea-i ternă spre pământ,

Când din ferigă pot să ţes culoare

Şi s-o aştern pe mustul din cuvânt?

De ce să fiu ţărână fără viaţă,

Pe un ogor cu aştri semănat,

Când luciul lor de vise mi se-agaţă

Şi pot s-ating scânteia din…

am trimis poezia

ca pe un glonţ rectiliniu cu azimutul

bine stabilit

nu mă aşteptaţi, nu ştiu dacă o să ajung

nu ştiţi dacă o să ajungă...

o să mă aşez puţin la…

ne mor părinţii

şi-abia atunci simţim

mai aproape moartea noastră

şi-abia atunci înţelegem, gângavi,

de ce gârbovi umerii le erau

şi dintr-odată devenim…

O lacrimă cerească

luceşte printre gene 

şi prin cămări ascunse

din nou se face iarnă.

Frunzişuri putrezite

încă miros a verde,

iar fluturi albi şi roşii

se mistuie-n tăcere,

ca fulgii ninşi în palmă.…

N-o să-ți mai cânt, iubirea mea bolnavă.

Am să te-nchid cu iarna-ntr-o octavă,

Și-oi pune paznic omul de zăpadă.

Cu siguranță el o să mă creadă

Că ți-am cântat cât am putut de tare,

Și-aveam în suflet o privighetoare!

N-o să-ți mai cânt. Dar vino și mă-nvață

Cum să te-așez pe-un portativ de gheață,

Când cerul nostru n-are niciun soare

Și a orbit de-atâta așteptare!

Din când în când să vrei să știi de…

Mi-am descoperit inima
așa cum copiii își descoperă mâinile
și le privesc cu dumnezeiască uimire

mi-am descoperit inima
gândul alb
mânjit în culorile celui mai frumos asfințit
învelit în căldura sângelui 
până când din
mine
mai rămăsese doar frig
până când din
mine
mai rămăsese doar
Ea

și dacă amintirile
îmi sunt din alt secol
pot să le înrămez
în ochiul proaspăt al iernii
să-mi fixez gândurile
pe lungimea luminii
să dansez în barul colorat
de zăpezi viscolite
să înaintez prin troiene
răspândite în câmpii
să scot din inimă țărmul
intrat odată cu timpul
în care am spălat stelele
de luciul aprins al vântului

și beam un golden brau

la pol,

c-un brac lăidac și mototol,

când,

sorgoș,

spiritu-mi, în flirt

c-o vadră,

verde spirt,

a pus în joii…

Mâna în schimb arde ca o flacără

bătută de vânt

Însă numai cerul cu strălucirea lui

mă soarbe Doamne

Japonia haiku noi

că

Expresul America s-a împotmolit

în Dobrogea

Dă-i la deal dă-i la…

în brad globurile erau mici

înghesuite în beteala care lega

 timpul de liniștea nopții

înflorea cerul

sub greutatea portocalelor

ce răspândeau miros de răsfăț

mama așeza în el speranțele

niște globuri mari

care se spărgeau ușor

din cioburi ea cârpea vise

fețele lui moș Gerilă îndemnau

la bucurie

o bucurie  sumară ca o ninsoare

de mai

sub pom  cadourile în staniol

așteptau să te uimească

acoperite de muzica lor…

PSALMUL CRĂCIUNULUI

De tot ce-i zapis condamnarăm tocul!

Dar mâna? Dar cerneala - plânsul minții?

Mă frige frigul mult mai iad ca focul,

Că-mi vine vântu-i să îl mușc cu dinții!

E-n locul nostru! Cine-i vinovatul?

Zi-i, minte care minți spre a fi minte!

Prin bolniți ce-mpecabil alb, halatul,

Miros din abatorul de cuvinte !

Doar peștera... Nu-i inima, umila?

Ce îngeri n-au știut ea prea-ades…

Am încercat să te găsesc

Cu chipul blând, Madonna mia,

Mamă a pruncului ceresc

Ce-aduce-n suflet bucuria.

Când stam sub viforul rusesc

Tu…

 
pădurile salută în poziție
de drepți solemnitatea
tăietorilor
lăsându-le pe umeri
coroanele bogate
să le orneze nopțile
ca ofrandă a jertfei
lumina se cuibărește
în frunze pe creștetele copacilor

În noaptea sfântă

luna și-a rezervat

loc în stal la Boema

în costum de bal își târăște

prin tina nopții trena

îi întinde brațul galant

bătrânul Saturn

se ridică cortina

ceruri se deschid

și răsăritul cerne peste lume lumina

magii vestesc nașterea pruncului sfânt

pe urme de stea

pământ și cer vibrează-n magia

pe valuri de madrigale și colinde

osanale pruncului sfânt și Mariei

parfumul cetinei și cozonac…

Dorul meu,
orb şi senil,
m-a exilat orbecăind prin îndărătul ființei mele

într-un cerc greu lizibil pînă la moarte.
În rest mă arde limpezimea ce tâşneşte din ochii mei blânzi,
de veghe la granița nesomnului,
 - aceleaşi santinele de la picioarele podului, mereu înarmate şi gata să tragă în pieptul trecătorului -

Nu te gândi să treci!
Astăzi ți-am găsit inima suspectă de fraudă...