Dorul meu,
orb şi senil,
m-a exilat orbecăind prin îndărătul ființei mele
într-un cerc greu lizibil pînă la moarte.
În rest mă arde limpezimea ce tâşneşte din ochii mei blânzi,
de veghe la granița nesomnului,
- aceleaşi santinele de la picioarele podului, mereu înarmate şi gata să tragă în pieptul trecătorului -
Nu te gândi să treci!
Astăzi ți-am găsit inima suspectă de fraudă...
Adaugă un comentariu
Eu astfel am citit...
Orbind,
dorul m-a exilat intr-un cerc de la picioarele podului:
sa ard in pieptul trecatorului
cu inima suspecta de frauda,
Nu te gandi sa treci!
Interesant, am citit cu plăcere! AN NOU cu bucurie!
Dorul orb m-a exilat orbecăind... Aici cred că trebuie modificat...
Tristă inima suspectă de fraudă! Îşi este singură pedeapsă!
Drag,
Nikol
Un gând frumos, profund, dar scriitoricește ar mai exista posibile retușuri: prea multe pronume posesive pe cm/pătrat.
Dar am citit cu plăcere,
Sofi
Vă iubesc dragilor; cugetul, trecerea şi intreaga ființă! Sărbători cu bine, şi La mulți ani, mult mai buni!
Io mi-s încântat.
da Coza
De vorbă cu sinele, într-un moment de veghe. :)
Am citit cu plăcere.
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE