ne mor părinţii
şi-abia atunci simţim
mai aproape moartea noastră
şi-abia atunci înţelegem, gângavi,
de ce gârbovi umerii le erau
şi dintr-odată devenim
în ochii urmaşilor
atlaşi* de mucava
precum părinţii erau în ochii noştri...
ne mor părinţii...
târziu... prea târziu îi punem printre sfinţi
în calendare
*Atlas - titan pedepsit să susțină, pe umeri, bolta cerească.
Din placheta de versuri Gloanțe fractale - 2017
Adaugă un comentariu
Mulțumesc tuturor vizitatorilor acestei pagini care au lăsat ori nu un semn!
Prețuire
Din păcate, ai dreptate, draga mea Lisia...
:((
târziu... prea târziu îi punem printre sfinţi
în calendare
De cele mai multe ori, mult prea târziu... :((
Felicitări!
Îmbrățișări, Mihaela.
Mulțumesc, Sofia!
:((
Onorat de rezonanța ta, Gina...
cât adevăr, câtă durere...
Din păcate, îi facem sfinți doar post mortem, Nikol... :(
Cumva ai dreptate, Valeria... totuși ideea atlași de mucava, prin care etichetăm și apoi suntem etichetați, primează.
:((
Mulțumiri, Darie, pentru citatul ales!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE