De pe rochia ta,

Domnişoară,

Cad flori

Cum de pe rochia miresei cade frişcă...

De pe costumul meu de mire,

Negru ca pielea unui taur,

Nu cade nimic,

Doar se aude cum fierbe sub el

Sămânţa. 

ce dacă

răspunsurile tale viață

nu mă mulțumesc

și speranțele mi le ții închise într-o colivie

(re)călită de rugina trecerii

din așteptare nu se nasc monștri

ce dacă…

memento-mori pe o frunză de lotus

în răscrucea clipei

fără procură în mine dezghiocată

răsfoiesc oasele

am plâns bucuriilor toate

sămânța alunecă din albastru în rădăcină de haos

la cumpăna vremilor

ascult vuietul inimii tale

în atomii de sare

hieratic mut meridianul…

Când inima-i o coală de hârtie,

Așterni pe ea mătase ori dureri,

Te rogi, măcar în vis să nu disperi –

Frămânți sub pleoape umbra-i sidefie.

Transcrii subtil memorii pe aortă,

Pulsează vina unui boț de lut –

Păcatul cu profilu-i balamut

(Azi până și surâsul se importă.).

La țărm de ploi se odihnește norul,

În sânge roade strașnic un fiord,

Cu atriul destinului spre nord,

Își schimbă diminețile…

ascult cum sfârâie,

în lemnul de măslin,

uleiul...

a fost odată

un drum al luminii

spre fructe,

când se strângea sub scoarţă focul,

acum,

din jarul

crengii rupte,

la un grătar cu tine,

muză,

s-a înfruptat şi-un cal…

când întunericul pătrunde

puţin câte puţin

prin pâlnia înfiptă

în găleata

cu anotimpuri

în orizont apare

silueta-nsângerată

a două statui

contopite

iubire-nemurire

şi în recele-ntuneric

dintre un ieri un azi şi-un mâine

dintre ce-am fost şi nu mai sunt

mă zbat şi urlu ca un câine

"eternă-mi fii, lumină-zi!"

iubite, oare știi ce-nseamnă
să fii și azi, și zbor,
și toamnă?
să cureți iarba de trifoi
sub cerul amăgit de ploi,

să duci în munți tot ce-ai zidit
între safir și infinit,
să stăpânești ninsori o mie,
ca un soldat la datorie,

dar iată, -n sunete răscoapte,
de-atâtea ori se face
noapte
de parc-am dezbrăcat un veac.
iubite,
cântecul mi-l tac...

în coşul de cumpărături

printre cutii cu lapte praf,

ca-ntr-un desen cu pantograf,

puneai tristeţea-n albituri

ascunsă sub accent străin;

o noapte cu efecte stranii,

un film cu mii şi mii de cranii

şi-un dovlecel de halloween...

plăteai la casă c-un suspin

şi c-o sămânţă din…

Toamna mea

de Ionel Mony Constantin

ţinând paharul ridicat în mână

în toamna îmbibată de licori…

câte zile am 

toţi având mila mea

a faptelor mele

măsurându-mi înălţimea din ochi

şi ceva în plus

mai fideli decât propria-mi inimă

şi mai cunoscuţi decât orice text de iubire scris

cu cerneala tinereţii

am atâţia dumnezei

într-unul singur

pentru tot ce mă înconjoară

şi mi se aşază pe creştet

cum palma de mângâiere

a tot ce ne este dat să cunoaştem

în clipele bune

rostul…

revăd filmul întâmplărilor

întotdeauna apare o nuanță-n plus:

piatra cu nervuri verzi este în altă poziție

salamandra ba înghite soarele după-amiezii ba îl regurgitează

actorii sunt aceiași dar nouă nu ne pasă

și uite îmi spui/  tu ești Piatra

eu doar colțul ei răsturnat peste lume

și fără să vreau în Iris îmi crește-o inimă nouă

un soare ghemuit și ghebos din care ies viermi de lumină

împreună ținem pe…

Flagel

de Angi Cristea

Universul (răs)pândeşte miasme

s-au decolorat norii subtil

soarele s-a tăvălit

în cenuşă

stele umblă bolnave

căutând în zodii meandrele destinului

luna ciopleşte idoli

din piatră de râu

tăcerile râd magna cum laude

vorbele pavează pieţe dedalic

un flagel suprarealist

metamorfozează

cercul lumii

strident

irişi ca nişte vulcani erupând…

 înainte de-a locui pupila

îmi ceri să te-nvăț despre infinit 

eu râd și-ți vorbesc despre epopeea bobului de rouă

cei botezați în lacrima zorilor

pot construi

balustradă pleoapelor

de pe ele copiii vor balansa picioarele și vor înnoda…

DUMINICILE TOAMNA

de Angi Cristea

Duminicile toamna au gust de tămâie,

Câmpia respiră dintre lanuri solemn,

Sus pe dealuri fură grauri gureşi în vie

Cerul sculptează inimi livide în lemn.

Duminicile toamna sunt grele, rotunde,

Frunzele galbene ţipă-n stol de cocori

Ochiul vânăt al cerului se scurge-n unde,

Peste apele tulburi trec valuri de nori.

Duminicile toamna au şerpi la…

Eşti aici, la sfârşit de lacrimă 

şi început de noi. 

îmi desfaci nasturii

fiecărui gând, …

Un om şi-o pâine de secară,

Un om şi trista lui vioară,

Un om ce-aşteaptă într-o gară,

                            ... e iarăşi seară.

Un om se urcă-n trenul vieţii,

Un om coboară printre sfinţi,

Un om şi-ale vioarei corzi,

         ....cântând eternităţii.

La noi, în podgorii, mai poţi să te-nfrupţi

Din vinuri topite-n pocale;

La noi nu sunt munţii abrupţi,…