când întunericul pătrunde
puţin câte puţin
prin pâlnia înfiptă
în găleata
cu anotimpuri
în orizont apare
silueta-nsângerată
a două statui
contopite
iubire-nemurire
şi în recele-ntuneric
dintre un ieri un azi şi-un mâine
dintre ce-am fost şi nu mai sunt
mă zbat şi urlu ca un câine
"eternă-mi fii, lumină-zi!"
Adaugă un comentariu
Merci din nou, Melania!
Oh, nu sunt sigura ca poezia e chiar atat de buna...Dar ma mangaie caldura voastra, Vasilisia, Agafia, toti ceilalti...
Pretuire!
Singurătatea te face invincibil, iubirea te face nemuritor.
Felicitări, Veronica!
Corina, ma bucur ca ti-a placut! Merci mult!
Foarte expresiv! Și frumos! Mi-a plăcut mult! :)
Augusta, Alexandru, Gina, va multumesc mult pentru lectura si aprecieri!
iubire-nemurire
Ai spus totul, Veronica, totul!
Frumos.
Simplu şi profund. Am citit cu plăcere,
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE