...în minus de iubire

[Rădița Răpeanu]

Sunt în minus de iubire
Și cerșesc la nopți albastre,
Un dărab de strălucire,
Din ochii atâtor astre

Că-s lunatice din fire
Dornice de adorare,
Pe cărări de răzvrătire,
Licărind cu-nverșunare

Unde-mi sfârâie dorința,
Așteptărilor deșarte,
Ce mi-a-ngenuncheat ființa,
Să culeg din ce se-mparte

Din iubirile celeste,
Cât să-mi umplu degetarul,
Iar în zilele funeste,
Să-mi taie calea, coșarul,

Pe cărarea cu tăciune,
Unde stă și al meu suflet,
În genunchi de rugăciune
Obosit de-atâta umblet –

Lângă toți din astă lume,
Frați de cruce-n neputință,
Ce-așteptăm cumva anume
În straie de suferință,

Frați de carne și durere,
Ne purtăm smeriți sorocul
Ocoliți fără de vrere,
De când s-a-mpărțit norocul

Și treziți din marea transă
Stam cu mâinile întinse,
Prea smeriți cerșim o șansă,
La iubirile nestinse...

Și cerșim la mări albastre,
Un dărab de fericire,
Mied al suferinței noastre
Prinși în minus de iubire.

[Corina Militaru]

Am poposit cu plăcere! :)

[Ion Lazăr da Coza]

Lungă. Prea lungă. 

Te vrem acea „Neranțula” a bărăganului poeziei.

da Coza

[gina zaharia]

Plus de admirație!

Cu drag,

[Valeria Merca]

Frumos ai filosofat pe tema iubirii de semeni. Formularea ''Şi-s lunatice din sine'' nu mi se pare tocmai potrivită (utilizarea, în acest caz a pronumelui reflexiv). Ai câteva ruperi de ritm, într-adevăr. În rest, prozodia e corectă.
Mi-a plăcut!

[Sofia Sincă]

Rădița ai trecut din nou la versificații lungi și sterile. Aproape la fiecare strofă ai schimbat ritmul, fapt ce aduce o bilă neagră.

Rest, din ce-a răsturnat carul, - ăsta este cel mai sărit de pe fix :)))

Rog refacerea poeziei :))

Sofy