Valuri se-nspumegă în aerul sărat.

Galopul unui armăsar destramă-n urmă aurora

și zborul păsării nețărmuririi plutește ca un voal...

Femei pe cai își conturează-n răsărit frumoase siluete;

Sunt amazoane cu pielea ca arborii de…

O aripă frântă găsit-am acum,

Iar cealaltă-i dusă, făcută scrum.

Şi ochii mi-i plimb în jur fără rost,

Şi uit ce vreau eu... şi unde am fost...

...

Sunt simple cuvintele ce le rostesc.

Aşa sunt şi eu, aşa îmi doresc...

pătrund anevoie

prin straturi geologice

pentru a mă naște

mă preling lent

în stadiul embrionar

pe gurguia stalactitei și…

singur

de veghe într-o sală

a cărților grăitoare de tăceri

în lipsa ochilor mustind

a dorință de a ști

singur

ca un felinar ruginit

de atâta apă sărată a mării furibunde

în așteptarea unui mesaj

într-o sticlă tocită de speranță

singur

adâncit în clipe statornice

Ne va pătrunde huma întregii vieți trecute

cu miezul plin de roșu. Oriunde …

de nu mai ai putere să ții în mâna ta

toiagul cu penița ce-ți ușurase drumul

de simți zvâcnind în tine o lacrimă de stea

dar norii grei te-ngroapă cu umbrele și fumul

de crezi că orice-ai spune e vechi și s-a mai spus

și mierea strânsă-n faguri ți-e falsă și amară

de n-ai acoperire la anii ce s-au…

Trec beduini în triste caravane;

Cămilele-n genunchi se poticnesc;

Vâltori de nori coboară în turbane

și vântul geme surd, neomenesc.

E freamăt de furtuni. Drumul Mătăsii…

Mai este undeva un paradis

Ascuns de paradigmele astrale,

Prin suflet ramurile se simt goale

Căci în formule sacre ne-am închis.

Şi păsările stau pe la fereastră,

Ne numărǎ păşind pe un tavan

 Din care pâlpâie albastră

Iubirea ce îşi vrea un cal troian.

Ştim, nu mai sunt cetăţi de cucerit,

Prea alungaţi din ultimul Eden

Un ultim Everest ne-am fi dorit

Când neuitării…

De-atâta amintire, genunchiul se-nfioară

sub crucile de îngeri. Tulpina mă întoarce…

(La moartea poetului)

În seara -n care bolta s-a înnorat

Iar luna n-a mai luminat pe cale

Luceafărul în mări s-a scufundat

Şi buciumul a răsunat a jale

La miez de noapte, tunet a vuit

Când a plecat din viaţa  pământească

Iar steaua sa în ceruri l-a primit

Sub tei Poetul să se odihnească.

În zori de ziuă, Domnul s-a sculat

S-a îmbrăcat cu haină omenească

Dar chipul îl avea înnegurat…

când ești departe, dincolo de dealuri și văi

toate fântânile au culoarea ochilor tăi...

știu că ploi și furtuni năvălind le-au umplut

iar munții și norii însetați le-au băut...

când ești departe, o sete fără de nume

îmi mistuie ochii larg deschiși către lume

în zadar încerc s-o sting cu boabe de rouă

în dimineața cea surâzătoare și nouă...

când ești departe... foarte departe de mine

zi după zi însetez doar cu…

Prunci nenăscuți, din pântece de FÉE,

Prea însetați, cu buzele scindate,

Azi sug la ugerul căii lactee,

Din sfârcurile novelor blindate.

Coconi în borangicuri de mătase

Ca niște miri stau pironiți în aer,

Mesteceni albi cu crengile din oase

Înțepenesc pe furca unui vaier,

Ciocuri gălbui mijite dintre pene

Icnesc prin clopote de vânt isteric

Perechi de păsări-Ibis indigene

Sparg ouă de lumină…

(A la maniere de Gina Zaharia/ Octombrie 2018)

Pe cerul nostru plin de dor

Zbura spre ziuă un cocor

Cu ochii blânzi, purtând în cioc

Scrisoarea sa de busuioc.

S-a învârtit de două ori,

Din depărtare până-n zări

Când pe un stâlp a poposit,

Era se vede obosit.

Stăteam în prag când m-a zărit

Mi s-a părut îndrăgostit

Şi ca un sol adevărat

Spre satul nostru s-a-ndreptat.

Mi-a aruncat să am…

   și ea nu a fost niciodată violentă

ochii doar se opresc din privit mâinile din îmbrățișat



viața e un râu ce dă în mare un drum ce duce la alt drum

nu poti să-i lași atât de triști și de singuri pe cei morți

îi vizitezi și nu te mai întorci atât

rămâi cu ei în lumea lor tăcută în care nu mai latră câinii



de fapt moartea nu trăiește într-o…

Însăilând vocabule cuminte

Pe-al rugăciunii veşted colier,

Am mai găsit, în vârf de palmier,

Pe insula din gând, un iamb fierbinte,

Iar un troheu cu zâmbet efemer

Mi-a luminat cărările din minte –

Descopăr azi, săpată-n oseminte,

O uliţă pe care pot să sper.

Ca un cârpaci eram (în pâsla vieţii,

Redecupez pătrate dintr-un cerc).

S-au aburit ferestre în pereţii

A căror îndurare o…

La poarta vechiului cimitir s-a oprit o fanfară.

Cine o plăteşte? Spune cineva?

Eu ştiu cine va plânge, cine va dansa,

Seara cu fum de tămâie coboară.

Se cântă  prea vesel, prea strident,

Ochiul Lunii atent

Vede cum cad secerate

Din cer, păsările iubirii toate.

În cimitir, nu mai sunt morţi, nici…

îmi deapăn povestea

pe clipe târzii

departe sunt astăzi

de vechi bucurii…

cu tălpile rană

pășesc printre sorți

departe sunt astăzi

de primele porți…

mă mistuie gândul

din vechi cicatrici

departe…

Când timpul face umbra, dar greu a spune cine-i,

vocala e ispită când orbul vrea …