de nu mai ai putere să ții în mâna ta
toiagul cu penița ce-ți ușurase drumul
de simți zvâcnind în tine o lacrimă de stea
dar norii grei te-ngroapă cu umbrele și fumul
de crezi că orice-ai spune e vechi și s-a mai spus
și mierea strânsă-n faguri ți-e falsă și amară
de n-ai acoperire la anii ce s-au dus
și lira ta de aur ai da-o pe-o țigară…
de s-au uscat pe buze blestem și rugăciune
și tot ce ți-a rămas e doar cerul plin de stele
întinde-ți fără milă ale sufletului strune
și cheamă-arcușul vieții s-alerge peste ele!
Adaugă un comentariu
și tot ce ți-a rămas e doar cerul plin de stele
Se înțelege clar că tot ce ți-a rămas e cerul plin de stele, nu e nevoie de „doar”. Dincolo, ce să zic... Am și eu o poezie cu o astfel de licență, dar ori de câte ori am postat-o, am menționat că e licență poetică folosită doar din necesitate. Aceasta e poezia:
Mi-e frig, iubite!...
mi-e tare frig acum, iubite…
aprind în mine o făclie;
îţi dau şi ţie una, uite,
aprinde-o! doar s-or cununa
a noastre focuri, pe vecie…
e frig în mine, dar la noapte,
mă voi muta cu drag în tine.
voi zăvorî a ta intrare
şi-oi slobozi cheia în mare.
apoi cu degete de dor,
prin inimă am să-ţi deretic,
iar la fereastră am să-ţi ţes
perdea de vis şi muselină,
cununi de nuri am să-ţi aşez
pe fruntea caldă şi senină
şi la sfârşit, am să-ţi rodesc
pământul sterp din carnea mea.
să nu uiţi poarta încuiată,
iubitule, să pot intra!…
Vasilisia Lazăr, mulțumesc pentru lectură, comentariu și apreciere. Într-adevăr cele două versuri strică ”muzica” poeziei. Am vrut să renunț din start la acel ”doar”, încă înainte de a publica poezia, numai că mi s-a părut util în mesaj, adică atunci când rămâi ”doar cu cerul plin de stele” și nimic altceva nu mai ai al tău în lumea asta... Dar se poate renunța pentru o cadență bună. Cât despre al treilea vers aș putea utiliza licența poetică, utilizată și de alți autori, chiar unii clasici, înlocuind pe ”ale” cu simplul ”a” dar m-am temut de reproșuri... :)
Al doilea vers din ultima strofă se poate repara foarte simplu. Renunțați la "doar", chiar e inutil. La următorul, ați putea folosi un dezacord drept licență poetică, adică "a" în loc de "ale". Cum doriți. Pe mine, ruperile de ritm la poezia clasică mă deranjează mult. În rest, o poezie frumoasă.
Mulțumesc, Chris, pentru lectură, comentariu și apreciere!
un text ca o concluzie de final...
ultima strofa m-a impresionat in mod deosebit
Sofia, ai dreptate, se simte la citit că versurile 2 și 3 din ultima strofă ”sar din ritm” și astfel strofa nu-i prea armonioasă. Deocamdată așa a ieșit. :)
Dacă tu zici că acea metaforă merge... fie!
Însă faptul că a contat mai mult mesajul este greșit. Într-o poezie totul contează: mesaj, formă, fond, prozodie. Una fără cealaltă anulează valoarea creației. Mesajul zboară dacă te împiedici la citit.
Sofi
Mulțumesc, Sofia, pentru vizită și comentariu! Cât despre ”toiagul cu penița ce-ți ușurase drumul” mie mi se pare o metaforă reușită a faptului că scrisul este pentru unii dintre noi un punct de sprijin pe drumul vieții. Accentele din ultima strofă sunt într-adevăr un pic ieșite din ritm, dar a contat mai mult mesajul...
Elegie și îndemn cuprinse de visuri destrămate, de tuneluri ale visului neîmplinit. Versuri cu putere lirică simț poetic. Însă există și erori.
toiagul cu penița - știm ce este un toiag și știm ce este și o peniță. Nu merg împreună nici metaforic. Dacă ai fi spus, toiagul și penița, am fi luat toiagul ca semn de bătrânețe și s-ar fi schimbat sensul. Dar așa...
Și ar mai fi versurile 2 și 3 din ultima strofă ieșite din ritm. Accentele sunt vinovate.
Am citit cu plăcere,
Sofi
*de crezi, de simți....* aproape neputințe
când energiile se scurg, de nu nu poți opri
e timpul să-nchizi ochii, și să respiri să știi
silabisind în minte să născocești dorințe:
Eu cred, eu pot, eu știu, e viață în semințe
am timp și reușesc! ... redevenind copii :))
m-ai emoționat!
dincolo de tehnică și versificație, *tarele* tău este fantezia, versatilitatea, izvorul poveștilor și scânteile artificiilor dintre cuvinte, care rămân să acopere finalul...
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE