Actul Sacru

[Maria Mitea]

cuprinde-mă-n lumina ochilor tăi,
gândește-te la mine ca la o ușă deschisă,
intră,
- fii pasăre,
zboară,
desfă-ți aripile                                                    cuprinde-mă,
sunt fructul pe care vrei să-l ciugulești,
primește rodul în palmele-ți calde,
încălzește chihlimbarul cu tremurul degetelor
eliberează-i aroma ascunsă,
orbit de carminu-i fără de preț, - în suspine
savurează sfințenia unduitoare, - liiiin, ca o pană,
trece-ți palma prin părul lung,  mângâie vântul,
născut din lacrimi, alintă-mă-n foșnet de frunze,
ademenește-mă,
simte-mi inima, tânjește după năuceala ochilor tăi,
lasă-ți suflarea, ca un mir, să-mi ungă obrajii, când
buzele se-ntredeschid în mișcări fără griji,
adormiți în flori să strângem nectarul,
deschidem apele-n coapse, - să uităm de boala lumii,
să uităm, intră-n gura pântecului fluture,
strânge-mă-n brațe, să ne-împletim  ca două trestii, 
lasă-ți mâna pernă să-mi fie sub creștet, umple-mă-ncet, 

cununați de spuma mării, scrisă-ntre ochii amețiți de alean,

- cruce de veghe,

fulgere-n Actul Sacru

[Chris]

frumos!

[Vasilisia Lazăr]

Maria (Chindea), mai ai puțin și transformi acest text în unul religios. Sau, mă rog, în unul sacru... :) Eu altfel văd lucrurile, așa că rămân la părerea mea. Fiecare concluzionează după propria lui simțire sau pregătire. Eu am spus clar: aceasta e doar părerea mea!

Să ne citim cu drag!

[chindea maria elena]

Marile cărți ale lumii care se ocupă cu divinitatea, precum și marii învățători care traduc misterele vieții, spun că Dumnezeu când a vrut să-și manifeste esența a creat lumea, universurile, printr-un mare act erotic cosmic, și noi înșine ca parte integrantă a acestui univers suntem rezultatul actului amoros cosmic. Iubirea erotică e sacră nu numai prin procreere ci și prin ea însăși. Dintre toate actele omului, fuziunea amoroasă este cea mai ușoară cale de a trece dincolo de judecățile și simțirile duale - în acest act dispare lumea care pulsa în afara noastră, toate identitățile ce ne hașurau privirea inimii și-a minții, existăm fără nici un fel de perimetre și pulsăm ca un tot, ca un întreg. Așa cum ar trebui să simțim clipă de clipă.

Știi Lisia, când am îndoieli în privința a ceva, mă raportez la ceea ce știm despre viața fratelui nostru Iisus. Pentru El totul și toți sunt sacri, El a avut aceeași atitudine față de toți, leproși, vameși, apostoli. A binecuvântat nuntirea și pe Maria din Magdala „pentru că mult a iubit”, nu a considerat profan actul, nu a blamat această poartă de cunoaștere a totului, de scufundare în oceanul sacrului când „tu și Tatăl una sunteți”! Divină trăire când faci dragoste cu tot universul, ești tot universul fără limitări de nici un fel, creator și creat sunt una și aceeași esență!

Poezia Mariei la acest act se referă, trupul e doar o prelungire a spiritului ca să experimentăm infinitul din noi. Fiind după „chipul și asemănarea Tatălui” trupul omului e sacru în totalitate - nu există bucăți sacre și bucăți mai puțin sacre sau profane. Bigotismul creștin a făcut mult rău malformând felul de-a ne raporta la noi înșine și la acest act sacru. Și care nu are nimic de-a face cu învățătura fratelui nostru. Lui nu i s-a părut o erezie s-o binecuvânteze pe Magdalena, dovadă că după înviere ei i s-a arătat prima dată. Oare nu pentru că ea a experimentat unificarea trăirii prin dragoste cu trup și suflet fără nici un fel de dividere? Orice act al omului este sacru, dar de foarte puține  ori printr-un alt act omul reușește să trăiască plenar unicitatea întregului! Puțini sunt cei ce reușesc să se scufunde în oceanul sacrului devenind una cu el prin toate gesturile lor, prin toate interacțiunile lor cu materia clipă de clipă - aceia sunt marii învățători ai lumii, cei ce ne-arată drumul.

E greu să ne lepădăm de tiparele lumii care scindează viața în profan și sacru, această scindare creează suferința și ne-ndepărtează de experimentarea întregului, de a respira cu Tatăl în ritmul Lui, de a ne topi în El cu tot ceea ce credem că suntem cu ochii noștri efemeri. Calea dragostei este la îndemâna tuturor - calea cea mai simplă de unificare cu întregul, când nu mai există scindare. Putem să rezonăm sau nu cu modul de transpunere a trăirii în cuvânt, versul poate șchiopăta în formă dar esența lui e adevărată și sacră dacă investiția de credință este totală. Și sfințenia trupului și a actului creator de universuri e dincolo de orice îndoială. Cum lucrăm cu ele este perfectibil. Și asta doar pentru scindarea privirii... Pe drumul Damascului suntem cu toții - până ne cad gratiile, solzii...      

[Vasilisia Lazăr]

Gerra, să înțeleg că tu poți fi de acord cu versurile acestea?

să ne pierdem în dumnezeirea sfântului tău (aici fiind vorba de actul erotic)

ori umple-mă-ncet, ca un zeu, să-i potolim poftele 

Dacă da, îmi pare rău, eu nu pot. Nu judec pe nimeni, dar nici nu vreau ca cineva să se întrebe de ce nu accept. Pur și simplu nu pot. Pentru mine e o erezie. Poate greșesc, nu știu...

[chindea maria elena]

Da, e foarte greu să accepți că toate-s una, că profanul și sacrul sunt fețele aceleiași monede, chiar dacă serbăm curând pe cel ce spuse „eu cu Tatăl una suntem”, învățătura Lui încă ne e străină dacă nici măcar această sintagmă nu o putem accepta. Fratele nostru nici o clipă nu a propovăduit dualitatea trăirii, n-a împărțit cele ale efemerului de energiile infinite ale sacrului. Asta o face doar neputința noastră de-a privi rotund viața cu salba de trăiri. Și când privești prin prisma profanului - de profan vei avea parte! De ce ne e frică să privim totul prin prisma sacrului, ca să cunoaștem adevărul ce ne eliberează de spaime și orbiri - n-am să pot înțelege! În glod ni-i gestul sau în altar - doar investiția noastră de credință hotărăște!  

[bolache alexandru]

Eu am citit varianta această refăcută când au fost eliminate multe elemente din care am înțeles ... Automat varianta este mult mai bună deși acum poate actul sacru ar putea fi înlocuit cu altceva... Dar până la urma tu faci cum simți!

[Maria Mitea]

Vasilisia, Grig, Amanda, Vă mulțumesc mult de trecere, și semn! 

Vasilisia respect părerea ta!

Grig mă bucur de popas, și semn

Amanda, am corectat, și scos cuv menționate. 

MUlțumiri! O săptămână bună tuturor! 

[Amanda Spulber]

treceți palma prin părul lung, de parc-ai mângâia vântul," 

Aici e nevoie de cratimă. Tu să îți treci palma---> Trece-ți 

"lasă-ți suflarea, ca un mir să-mi ungă obrajii, când"

Aici e nevoie de virgulă după "mir". După "când" nu cred că mai e nevoie de virgulă.

Percep o adiere de Cântarea Cântărilor. Frumos! Aș elimina toți termenii de genul zeu, Dumnezeu, sfânt, dumnezeire și aș lăsa doar versul final așa cum e. Mi se pare un efect mai bun fiindcă lasă loc de o interpretare mai largă. Plus că repetarea acelor noțiuni poate să aibă efect contrar. Aș exclude și " din sfârcuri" tot pentru a deschide spre o interpretare mai largă. 

[Grig Salvan]

O debordare de senzualitate și un dor de absolut în trăirile erotice paroxistice.

[Vasilisia Lazăr]

Ce să spun, Maria... Nu sunt o puritană și nici ipocrită nu sunt. Citesc și apreciez poezia erotică de calitate, chiar am și scris, fără a dezvolta prea mult, consider că sugestia e mai de efect, doar că m-am ferit de asocieri de acest tip care pot naște controverse, fiindcă, dacă am intra în amănunte, ar fi mult de scris, de comentat și argumentat și chiar nu vreau, e un subiect mult prea sensibil. Însă rămân la ideea că versuri precum să ne pierdem în dumnezeirea sfântului tău ori umple-mă-ncet, ca un zeu, să-i potolim poftele sunt deja prea mult. Dar, după cum am spus, e doar părerea mea.

Să ne citim cu drag în continuare!