în verde mă pierd (valentă)

[Stanescu Valentin]

                                                    

                                           în verde mă pierd

                                             şi-n braţe strâng

                                                             copacii

                                                          ’nalţi din

                                                                crâng

 

                                                                         în verde mă pierd

                                                                         trec de uluci

                                                                         pupeze-n

                                                                         cânt de

                                                                         cuci

 

                                         în verde mă pierd

                                                 sus pe colnic

                                                     eu mângâi

                                                           iarba-n

                                                                 spic

 

                                                                       în verde mă pierd

                                                                       ca-n nişte văi

                                                                       adânci din

                                                                       ochii

                                                                       tăi...

[Stanescu Valentin]

Da, Chris, mă întreb dacă planeta noastră actuală ar fi fost cu adevărat albastră am fi urcat la sute de km să o vedem verde? Verdele e viaţă, verdele e iubire, unirea luminii cu mineralele pământului şi îmbrăţişarea aerului, e hrana fiinţelor... Mulţumesc pentru vizită.

[Chris]

da, frumos, ultima da o senzatie de profunzime...

[Stanescu Valentin]

Dane, să ne bucurăm de verde cât îl mai avem. În primăvara aceasta am pierdut câţiva mesteceni cu coaja albă, de 5 m înălţime, iar în zona lor nu mă mai pierd în verde. Seceta continuă este o realitate, o consecinţă criminală a tăierilor de păduri la nivel de ţară... Să ne mai pierdem în verdele imaginar al cuvântului şi să ne oferim emoţie!

[petrut dan]

Am senzația că este una dintre cele mai reușite, mi-a făcut plăcere să-mi imaginez locurile acelea verzi în care ați reușit să faceți cititorul să se piardă pe măsura lecturii, stimă!

[Stanescu Valentin]

Doamnă Maria Mitea vă mulţumesc pentru un cuvânt de mare încărcare sufletească pe care l-aţi adus în pagina mea. Mă bucur că sunteţi printre cei care citesc, le place postarea dar aduc şi emoţie începând cu un cuvânt.

[Stanescu Valentin]

 

Doamnă Maria Elena Chindea, aţi adus încă un mănunchi de gânduri frumoase adesate Valentei. Sper să revin cu altele şi mai plăcute lecturii, dupa ce voi depăşi o situaţie sufletească grea. Vă mai aştept şi în luna mai!

[Stanescu Valentin]

Doamnă Vasilisia, valentele acestea şi cele care vor veni sunt un omagiu, prin cuvânt, celui ce a lansat, cu un timp frumos în urmă, volumul Haiku – Tanka. Serile petrecute între poeme sunt un refugiu al sufletului dincolo de tumultul acestei vieţi fără noimă...

[Stanescu Valentin]

Doamnă Monica, vă mulţumesc pentru aprecierea acestui format inedit de poezie în formă fixă. Ea a apărut în Cenaclu după ce am trăit în lumea Haiku * Tanka descrisă de Domnul Ion Lazăr da Coza. Vă mai aştept vizita în acest spaţiu al gândurilor frumoase!

[Maria Mitea]

Superb! 

[chindea maria elena]

Simbioza trăirilor noastre în și cu ritmul naturii - nu poate decât să dezlănțuie o maree de verde! Frumoase punctări Valentine!