Ascultă frumosule guanaco...

[gabriel cristea]

Ascultă frumosule guanaco acești Cordilieri

ce încă mai respiră misterioase pulberi de incași! 

Ți-e zvâcnetul de crupă o nălucă și aburul

din nări în urma ta îl lași, 

când simți conchistadorii mai lacomi,

mai flămânzi ca o silențioasă pumă sau condorii. 

Departe-,n munți vechi, se cască Hayu Marca*,

străveche poartă-a zeilor - divin! 

Lumina de azur, de senectută rasă

vibrează-n sanctuarul popoarelor Chavin*;

Solară seminție ce-și făuri legende din sângeriii zori… 

Drumeagul ăsta îngustat de vreme, 

cioplit spre înălțimile de vânt, 

pare că-mi spune-o povestire tristă;

Halucinante glasuri, prin ierburi de descânt, 

împinse de-un huayco*, se risipesc la vale;

Și din tenebre, cu mugete de bivol, 

răsar  sihastre vertebre unghiulare 

- cetățile lui Inca tristețea respirându-și

prin gurile-nsetate de ploi cordiliere. 

Se-ascute vântu-n lăncii, 

și nori se încovrigă pe zid de edificiu;

Din pietrele scalare războinicii-și fac veghea,

iar Șarpele cu pene*, stăpân la Machu Picchu, 

își scânteiază ochiul risipitor de verde

spre-ndepărtatul Cuzco*. 

Se simt venind corăbii, ca monștri din saline,

cu pânze zdrențuite de-atâta pribegie;

Imense crucifixuri în soare explodează;

Și-n urma lor pândește o fiară-a lăcomiei

ce-și mână herghelia de cai pur-sânge-arab. 

Sunt zeii desfrânării, purtând cuvinte sacre

alături de muschete, 

cu ochi sticloși, demonici,

parcă topiți în aur de-o veșnică scânteie;

Sunt gata să ucidă străvechi culturi andine 

și să le ia pământul, numindu-l El Dorado. 

Ce tristă epopee!

Să nu te-ncrezi în idoli cu barba înroșită,

frumosule guanaco! 

Mai bine fugi spre munții ce mai respiră încă ecouri de incași! 

Ți-e inima ciulită la zgomotul de armă, la  freamătul profund,

când  simți conchistatorii mai cruzi și-ntunecați

ca ascuțimi de umbre pe cer și pe pământ

- caninii unei pume în țărmuri ancorați…

 

Notă*

Hayu Marka* sau Aramu Muru - este o sculptură în piatră abandonată în Peru, lângă Lacul Titicaca, cunoscută drept „Poarta Zeilor”. A fost descoperită la începutul anilor 1990 și se crede că este un proiect de construcție inca abandonat. Piatra plată are aproximativ 23 ft (7,0 m) pătrate, cu o nișă în formă de T care măsoară 6 picioare și 6 inchi (198 cm) înălțime sculptată în ea.  

Chavin* a fost o civilizație care a înflorit din 900 î.Hr. până prin 200 î.Hr., în regiunea nordică andină a statului actual Peru Numele acesteia provine de la orașul Chavín de Huántar, situat în partea centrală a țării.

Huayco* (din quechua wayqu, care înseamnă „adâncime, vale”) este un termen andin pentru alunecarea de noroi și inundațiile provocate de ploile torenţiale care au loc în munţi, în special în timpul fenomenului meteorologic cunoscut sub numele de El Niño. 

Șarpele cu pene sau Quetzalcoatl (pronunție românească: [ˌkuetzɑːlˈkuɑːtl]; în limba nahuatl este cunoscut ca zeul suprem și în mitologia aztecă.

Cuzco* - capitala Imperiului Inca, ce înseamnă „centrul pământului” și toate originile astrologice și agricole ale incașilor au fost cartografiate pornind de la acest centru.

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Grig, pentru timpul acordat lecturii, comentariu și apreciere! Cu prietenie! 

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Lisia, pentru corecturi și comentariu! Onorat de aprecierea ta! 

[Grig Salvan]

O translație spațio-temporală interesantă de la mediul ancestral a plaiurilor natale la mediul exotic al plaiurilor incașe. Cu aceeași anvergură a cadrului cosmic, cu aceeași vibrație a materiei și ființelor ce populează acel univers, cu aceleași simboluri mistico-mitice, cu aceeași forță de impresie. Interesantă și fascinantă lectură.

[Vasilisia Lazăr]

olară seminție ce-și făuri legende din sângerii zori… - cred că ar merge mai bine „sângeriii”.

typo: pe zid se edificiu

Un poem amplu care ne teleportează într-o lume îndepărtată și ca distanță, și ca timp, o lume plină de frumusețe și mister, o lume în care frumosul guanaco încă se încăpățânează să reziste în fața fiarei lăcomiei, un poem în care erudiția, dar și metafora sunt la ele acasă. 

[gabriel cristea]

Doamnă Elena Maria Chindea, lumile ancestrale rămân prezente indiferent de ciocnirile civilizațiilor, precum uleiul ce nu se-amestecă cu apa! Mulțumesc de apreciere și comentariu! 

[chindea maria elena]

Ciocnirea a două civilizații care au alte fundamente mitologice, nu a dus la nimic bun. Dar memoria spirituală și energiile imprimate în locurile existenței ne ajută să depășim barierele timpului, uneori și ale spațiului, pentru a ne face măcar o imagine palidă despre cei ce au încărcat cu o lumină specială această atmosferă a planetei!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Alex, de popas! 

[bolache alexandru]

Pe urme de legendă în preajma renumitului lac Titicaca... La poarta zeilor bat metaforele!!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Mihai, pentru frumosul comentariu! Onorat! 

[Mihai Katin]

Natura peruviana  este  prin   constructia  ei   ametitoare  in serpuiri  de drumuri  mortale,de vai  fara  fund ,de versanti    pe  care  probabil  inca  asteapta  nemiscat   sarpele  cu  pene ,aceasta  natura  este predestinata   existentei  exceptionale   a unor  culturi   sa le  numim  stranii pentru   perceptia  noastra  europeana...pe aceste  meleaguri   guanaco   sunt  ingeri  fara  nume ,sunt  mangaierile  dumnezeiesti    peste  aceste  pustiuri   de  munti   asteptand  alte  ere....un poem  de o   mitologie  perfecta....