plutesc din corole de soare

șoptit cu-adiere de vânt

ce nalt și frumos e văzduhul

pământul ce mic și plăpând...

sămânța mi-o port ca un faun

pe-albastre poteci printre…

Cât de firave-s brândușele de coastă!...

În transparența lor amară și măiastră,

se-nfiorează sub soarele de faur;

Petale scânteind pulberi de aur

respiră-n constelația albastră.



Ce delicat se-aud prin frunze ghiocei,

cum, zornăindu-și dalbii clopoței,

tresaltă-n vântul îmbătat de verde

- viul covor ce prin poieni se pierde,

șerpuitor deschide-n…

Ningea la început de mai, sub plopi,

cu pămătufi ce-nzăpezeau zăvoiul;

Uscatul vânt se subția în snopi;

Furnici prin scoarțe-și conturau convoiul.

Un cerb boncăluia printre salcâmi,…

Prin cimitir rotesc albaștri zmei

și lumânările în vânt se zbat;

Însingurate-s recile alei,

iar paznicii piroane-n toacă bat.

Mirosea vântul a oală de lut, străveche,

cu grâne pietrificate, purtând sufletul

neamului meu albastru de Săpânța.

Înlăuntru, laolată, se odihneau în ciolane

năpasta și fericirea,

jocul de-a moartea și nemurirea

cu pene de păun la pălărie

și cocoși pintenați, înfipți, hăăăt,

pe culmea…

În noaptea asta preasenină

fusei, ca de-obicei, să iau Lumină.

Biserica tăcută, porți închise,

metalice, imense și proscrise;

Strigai la gard să îmi deschidă!

Toți preoții erau ascunși într-o firidă.

,,Nu știi de ordonanța militară,

ce-a devenit religie de țară?

Pleacă de-aici, Christos nu mai învie

în noaptea asta mută, măslinie!''

mi-a zis o siluetă deranjată,

urcând pe…

Din lemnul porții maramureșene

simboluri ancestrale-au izbucnit

- mlădițe vii din Lene Cosânzene

ce străluciri de soare-au împletit.

Pe-aceste guri de rai încă sub cruce

se mai întoarnă umbre de strămoși;

Și, înviat pe ceruri de răscruce,

Isus coboară-n case de christoși.

Bătrâni de lut cu fețele brăzdate

încă așteaptă semn de…

Din parcul fără timp privesc lucirea

statuilor de bronz, și un moșneag

dormind pe bănci și-ascunde nemurirea

pe strada stelelor, numărul vag.

Oceanul planetar, sub felinare,

se-nvârte constelat, lent și cărunt,

ca roata morilor tânguitoare,

ce împletește coamele de vânt.

Îmi pare-o lume veche, asfințită,

ce colorează-n sepia…

Să patrulăm cu arma la spinare

pe străzile-nflorite și pustii,

să nu vedem cum se petrec în zare

vagoanele zburând cu ciocârlii!

Să patrulăm cu masca pe figură,

s-aplaudăm în spirit globalist,

cum din păduri stejarii ni se fură,

murind în răstignire ca un Crist!

Eu zic să patrulăm, soldați destoinici,

să ne-agățăm în piept…

Mai răsărim puțini câte puțin

sub pleoapa ierbii străvezie

și mlădiem în soarele  senin

planete vii de păpădie.

Mai înverzim, domol, din când în gând

prin seve-adânci, liberiene

și ne mirăm noi înșine, văzând

cum păsări cuceresc poiene.

Ne-naripăm din ce în ce mai rar

cu zboruri albe și fluide,

ca florile cireșului…

Timpul a murit sub sticlă,

zdrențuind imponderabil norii zgâriați ai lumii.

Zornăie oglinzi albastre în oceanele vâscoase;

Zborul păsării sticloase s-a întins ca o cometă

în imensitatea neagră, devenind vis…

Stau privind cerul ce-absoarbe norii mari și călători...

Zorile-mi întind lumina săgetând roșii cocori!

Câmpul mi-a rămas același, respirând prin maci și grâu;

Mănăstirea-și curge toaca unduind verde-n pârâu;

Primăvara mlădioasă mă pictează-n albe flori,

iar fânețe nălucinde îmi trezesc ochi cântători;…

În citadelă, primăvara s-a retras în case;
Rotește frica pe inflorescențe reci;
Aleile pustii - ecouri nisipoase -
și-aștern, tușind, maree vii de porumbei.
Pe naltul cer își trec timpul cocorii
- castele nălucind pe arcul înserat;
Bipezii s-au ascuns din nou în hrube,
iar tristele statui în bronz se zbat...

Coborî aseară vântul

murmurând a primăvară,

și-un fior roind pământul

mușină pala de moară.

Înfloreau livezi cărunte

pe meleaguri părăsite;

Armăsari cu spic în frunte

alergau sub răsărite...

Inărițe-nsângerate

ciuguleau amurg de soare;

Ierburi moi și legănate

presărau maci, de-a…

O pasăre fantastică poem-a devenit,

de vânători ucisă nainte de născare,

târătă prin piața negustorilor de zare,

pe unde zboru-ajunge o marfă de tocmit.

Veni un gând de vultur din țărmuri vântuite;

Și-n urmă, aspre àripi julind razant văzduhul

se prăvăleau în cercuri spre verzile întinderi,

ca-ntr-un vârtej de aer ce sfredelea pământul.

Au re'nviat pădurile barbare

şi, din străvechi războaie de ţesut,

un stol de-albastre păsări stilizate

străfulgeră în zori văzduhul mut.

În linii înspumate și untoase,

urzeli de lână se petrec pe val,

iar rombici pești, spre apele sărate,

zvâcnesc argint din timpul hibernal.

Se țes geometrizat flori de iubire,

ce-au răsărit din ițe…

Se-aude un freamăt de creste.

Pădurea, de vânturi țesută,

ascunde privirea de ciută

sub brazii șoptind o poveste.

Mă mirui cu cetini păgâne,

amurgul frumos mă doboară;

Din suflet o pasăre-mi zboară;

Și lupul din mine rămâne...

Respir sanctuarul tăcerii

și-mi umplu făptura de viață;

Prin ochi îmi pulsează…

încerc să mă-mpac cu tine

viaţă

poate aşa voi scăpa de stigmatul

primit la naştere

de mare damnat

gata oricând să fie trimis

spre Auschwitz…

o să mă aburc pe spatele tău

ca pe un măgar fără şa dârlogi samar

picioarele-mi prea lungi

n-au decât să se târâie prin ţărână şi spini

n-ai decât să mă…

Ciudată mi-e vremea și sufletu-i mut.

Din nori plumburii răzbate o stea

lucind enigmatic cu colți de mamut,

pupilă de zmeu și trenă de nea.

Mi-e pasul un tremur pe roșu' frunziș

- copită de cerb căzând argintiu;

Port răni de săgeată înfiptă pieziș

sub licăr de zori apunând arămiu.

Simt aerul greu, vânători de granit

și gândul amar al tristei…