Se topesc columbii către bolți de sare,

Legănând văzduhul soarelui rănit;

Obosite umbre se cufundă-n mare,

Să-ntâlnească visul unui trilobit.

Lunecă nisipuri din clepsidre sparte,…

Unde dus-au caii nestăpânii lumii,

Prin troianul vremii sau prin vicleșug?

Se răscoală brazii, pântecele mumii

În botezul apei cată un liturg. 

Se tocmesc iscoade ca să mi-l omoare

Pe…

Un strop de păsări dalbe zbura spre infinit, 

Își bifurcau aripa spre nord și miazăzi;

În Țara dintre ape, pe țărmul părăsit

Zăceau ucise…

Se-aude-un tropot de copite tot venind;

Și din zenitul clar un punct se vede;

Fărâme de azur prind forme de argint;

Poiana-și unduiește coama verde.

Ca niște lovituri de tobă se ascut…

Mai are cetatea nevoie de poeți

sau șugubățul Dionis tot speră în zadar,

sub clipocinda cupă de amar,

s-aducă povața lui Eschil?

Ce piesă de final se desfășoară azi

prin teatrul mut al lumilor…

Moare-n mine-o stea; Și o simt cum geme

În cuibarul palmei. Ce firavă este!

Ape se trezesc, dintr-o altă vreme;

Plopii își mlădie fabuloase creste…

Áripa de vânt cade legănată…

Din liră se răsfiră, spre codrul netrezit,

Barbara melopee ce poartă-n strune vântul;

Însingurat, un idol - Ce constelat i-e gândul!-

Scrutează-adânc Carpații, înfipt în andezit.

Prin miezul crud al…

Fluturi galbeni, o lentoare,

Joacă-n ierburi mătăsoase;

Strai din frunze-amăgitoare

Vântu-mi țese și descoase.

Printre spicele morgane…

Își dezveleau în vânt tulpina plopii

și nalte vârfuri norii atingeau;

Un stol de zmei îmi contura suișul

pe rădăcini ce ploi reverberau.

Parc-adunasem liniștea din timpuri,

pe unde nici picior de muritor

nu mai trecuse vreme de o eră;

Ploua tihnit, ploua pătrunzător...

Suind pe culmea aprigelor vânturi

- poteca turmelor, spre infinit…

,,Străine, ce gânduri te-aduseră pe-aceste țărmuri vântuite?”

mă întrebă bătrânul vânt al mării,

tot tremurând nervos din barba-i înspumată.

Nu-i răspunsei, priveam tăcut spre largurile nalte, ca să disting văzduhul de adânc;

Acolo unde-i…

Gigantice plopișuri albe…

Se-ncolăcește vântul ostenit de-atâta umblet prin milenii;

O pală răscolește naltul,

și frunzele-mi vorbesc în graiul potolit

al lumilor agrare;

Îmi pare…

Naltele rogozuri prinsu-ne-au în gheară, Foșnitoare-i clipa plopilor de-argint,

Vântul ne cuprinde, spicul se-nfioară, 

Când un pui de ciută saltă-n labirint. …

Ne-ntoarcem la natură

cu sufletul ciuntit

și frântele aripi

în zboruri cu șindrilă.

Ne scufundăm în verde

veșmintele murdare

și măștile…

Poemul meu răsare ca floarea pădureană ce nu o știe nimeni;

E-acolo-ntotdeauna, în mintea celui care 

iubește veșnicia și solitara pace;

Când…

Se-ntind pe cruzii muguri cântători,

Ca niște zurgălăi cu nasu-n vânt;

Ce simfonii de aer și culori!

Răsar ascunse taine și comori,

Precum un alb diluviu pe pământ.

Se-ntind pe…

Sătul de cibernetica cetății,

M-am contopit cu delta

Și-am devenit fiorul unei sălcii.

Visarea mea e foșnetul de frunze,

E răzvrătirea apei

Sub ciocârlii ce nu cunosc…

Respir, trecând prin site, 

aripi înșiruite, 

             amurgu-i plin de duh. 

Risipitor, o moară…

O, de-ar veni izbăvitoare ploi,
să curețe pământul de urât,
iar florile, ca niște îngeri goi,
să ne redea seninul absolut!

Acolo unde timpul e demult
aripă și visare pentru noi
mijesc albastre flori; Și le ascult!
O, de-ar veni izbăvitoare ploi...

Sunt un copac privind apusul prin gardul de nuiele, răsfirat.

Aici fusese-o casă cu oameni buni,

ce miroseau a grâne și-a răbdare;

Aici se înălțară semințele de soare și fântâni,

și suflete dormind desculțe pe pridvoare.…

Nu dau doi bani pe slugi sau pe vicleni,

chiar de ar fi să storc din piatră seacă

fărâma grâului valah,

ca să-mi hrănesc…