Penumbre lungi se leneveau în soare

Și unduiau spre curgerile lui;

Acei cuminți cu mâini replicatoare

Mă îndemnau pe vânturi să mă sui.

Se auzea cum frunza lor de-alamă

Se tânguia…

Stele sunt pe cer, stele, în pământ;

Toată lumea asta se prăvale–n hău;

Amintirri de cerbi, un deznodământ;

Sub săgeata vremii cade…

Plecăciune lăstărișul

face vântului zbârlit;

Se-aud frunze murmurânde

în pădurea pisc-boltit;…

Se înnădise lăcomia-n surda lume, 

Ca o pecingine de spațiu și de timp;

Toți își vindeau pământul sfânt pe-un anotimp;

Și caii noștri murgi se…

Încerc să-mi pierd privirea în pulsatorii stele.

Ce-ndepărtate-s toate în noaptea asta blândă!

O salcie deasupra-mi parcă șoptește verde, tot alungând…

Aidoma unor năluci, 

coroane de salcâmi înnoadă vântul

peste pădurea veșnic bântuită

de-uscatele tăceri…

Grifonul pământiu, cu clonț de ambră

în care-ncremeni întreaga lume

pe-ntinsa sihăstrie a câmpului cu maci plutește;…

Mi se făcuse dor

de-o ceapă spartă-n palmă,

de brânză închegată-n vatra stânii

și de-o cinzeacă,

s-o beau ștergându-mă cu dosul mânii;

De dor de brâne și pastramă…

Au amuțit lupii în stânci

de al pădurilor amurg;

Sălbatici peri nu dau în pârg,

ci se târesc bolnavi pe…

Ce dulce-amar e sângele iubirii, 

Când anii trec ca pescărușii-n zbor;

Catarge blânde-și  amăgesc zefirii;

Și-mi este dor de râsul tău, mi-e…

Mirosea a migdale 

risipite pe-ntinderi de țărmuri. 

O boare de vânt despletea coamele salciei adâncite-n iubiri pierdute;…

Misterul vechi al lumilor  barbare

Coboară lunecos sub cețuri groase

Și-o țiteră jelește-ascunsul Soare

Pe măguri alăptând stinghere…

Aud lumile solare

murmurând scântei de faur;

Noaptea contureză Care, 

cu-nstelații săi miori… …

Sub cedri de piatră mamuți odihnesc,

cu țurțuri în blănuri, adânc respirând;

Sisteme solare, pe arcul ceresc,

în noaptea polară…

La Periprava,-n cimitir, 

se-așterne seara peste cuci;

Morminte triste, fără cruci,

se-ascund în spin de…

Copacul se-ngrozea de-atâta ură,

de-atâtea păsări moarte, căzute ca o stea, 

de noile topoare ce sfârtecau lumina.

Contemplă-adânc…

Furtuna o rupse din zborul spre cuib

și-o duse în locuri străine;

Zdrobită, năucă se zbate prin glod, 

în  trestii, sub ape saline.…

Inspir, expir, inspir, respir, 

Flămânzii  nori înghit cocori, 

Mi-e cerul grâu, un larg desfrâu;

Mă nalț mai sus, acolo…

Cu mâinile-ți de vânt răscolitor despoi

Ceramici migratoare din antice tărâmuri;

Ți-s pașii legănați stejari ce-ascund druizi

Prin tainicele…

Te tot visez prin timp, o, dulce amăgire, 

Ca pe-o Isoldă tristă ce-așteaptă un Tristan;

Și parcă norii-adânci se-ndeamnă să-mi răsfire

Himera…