Natura a-mpodobit un pin cu ivorii zăpezi;
Doar pașii lupilor flămânzi se cern tăcuți și suri;
Privesc din patul răvășit profilu-ți fin - pictezi,
cu-obrazul supt și părul cârlionț pe ochi, păduri.
Pe pânza inului așterni nesomn - penel…
ContinuareAdăugat de gabriel cristea la Ianuarie 23, 2021 la 10:34pm — 6 Comentarii
Eu, contopit în albul suveran,
cuceritorul regatului pădurii,
cuprins de liniștea cristalelor
- culori scânteietoare-n soare -
am mângâiat cu palmele arzânde
preamaiestoase umbre…
Adăugat de gabriel cristea la Ianuarie 21, 2021 la 9:30pm — 7 Comentarii
Ultimele văpăi ale privirii tale
aidoma apusului sau răsăritului,
- doar Zamolxe poate ști -
războinicule,
se transformă în roua ierbii fragede,
și-n zvăcnetul lostriței de…
Adăugat de gabriel cristea la Ianuarie 20, 2021 la 11:00pm — 8 Comentarii
Voalul vâscos și des al dimineții
- statui ce descompun și recompun
lentoarea-ntruchipând sculptura ceții -
se-așterne enigmatic pe cătun.
Deasupra lui, plutesc în semnul crucii,
tot disipând…
Adăugat de gabriel cristea la Ianuarie 11, 2021 la 7:30pm — 14 Comentarii
Înainta spre răsărit o barcă,
la orele când ceața era grea,
peste întinsul Istrului, de parcă
se cuibărise liniștea în…
Adăugat de gabriel cristea la Decembrie 26, 2020 la 11:00am — 8 Comentarii
O liniște de nori învăluia câmpia;
Mlădii, sfioase trestii se îmbătau cu mir;
Prin brazde-pulmonare pământul respira,
atomizându-și seva pe verdele ceair.*
Părea că negura-i ascunsă în lentoare…
Adăugat de gabriel cristea la Decembrie 19, 2020 la 5:00pm — 11 Comentarii
A coborât un înger pe pământ,
dintre aceia care vin cu vântul;
Era ca spuma laptelui - un fulg
ce-mi răscolea rătăcitor adâncul...
Pe geana-mi rămuroasă se opri
prea obosit de timpuri și…
Adăugat de gabriel cristea la Decembrie 5, 2020 la 9:11am — 12 Comentarii
Visez câmpii de orizont,
dintr-o poiană de final,
cum picură cu galben-pal
pe Uvertura lui Egmont...
O toamnă lungă și-un desfrâu
îmi bântuie prin ochi solar;…
Adăugat de gabriel cristea la Noiembrie 27, 2020 la 9:13pm — 12 Comentarii
S-a ascuns toamna-n secară,
vălătuci plutesc pe cer,
pala morii stă să moară
măcinată de mister.
O momâie-și lasă casa
prin cocenii anodini
și o…
Adăugat de gabriel cristea la Noiembrie 24, 2020 la 2:30am — 14 Comentarii
mă tot plimb cu tramvaiul ăsta unsuros
în speranța că te voi revedea
ca atunci când mi-ai făcut cu ochiul
înainte să cobori la prima
eram după tura de noapte
și prea timid așa îmbrăcat…
Adăugat de gabriel cristea la Noiembrie 22, 2020 la 10:27pm — 16 Comentarii
Devine sufletul cetate goală,
între argintul lunii și sângele-aurorei,
de la bocit de cucuvea, din nopțile cu smoală,
până-n cântatul cocoșilor de zori;
Porți grele-s împietrite sub lacăte de fier,…
Adăugat de gabriel cristea la Noiembrie 17, 2020 la 1:00pm — 12 Comentarii
Hangerul încet mă străpunge
din lumea ce fuge de Christ;
Vâscoaselor curgeri de sânge
mari botnițe-a pus Antichrist.
Un rânjet ușor mă-nconjoară,
cetăți și columne mă dor;…
Adăugat de gabriel cristea la Noiembrie 9, 2020 la 7:00pm — 12 Comentarii
O pâclă sulfuroasă șerpuiește
prin metropola pierzaniei,
lingând vitralii cosmice de biserică...
În urmă, balele lui…
Adăugat de gabriel cristea la Octombrie 30, 2020 la 7:30pm — 8 Comentarii
Zburătăcesc pe dealuri,
urcând piscul solar.
Lăsată-n urmă, lumea
se face furnicar;
Privesc, bătuți de gânduri,
copaci ne'ngenuncheați,…
Adăugat de gabriel cristea la Octombrie 26, 2020 la 9:00pm — 15 Comentarii
Mă dusei să văd codalbii,
dar cum nu pornise vântul,
rămăsei pe creasta mută
- într-o lume-n așteptare -
numai ochi și încordare.
Peste piscuri-fierăstraie,…
Adăugat de gabriel cristea la Octombrie 18, 2020 la 11:00pm — 13 Comentarii
I. Re'nvierea misterului
Prin cupola solară a muzeului de lut,
străluciri matusalemice, încă jucăușe,
mângâie spirala vieții,
învâltorând-o și absorbindu-ne ceramic
în amfora…
Adăugat de gabriel cristea la Octombrie 14, 2020 la 7:30pm — 8 Comentarii
Și cădea prima frunză
- ruginie sfârșire -
ciuciulită sub ceață,
pe lungi pânze țesute
cu mărgele de rouă,
ca o barcă-n derivă,
ce sub zori se…
Adăugat de gabriel cristea la Octombrie 13, 2020 la 7:00pm — 11 Comentarii
Stau raze s-asfințească peste ape,
un furnicar de scânteieri flămânde;
Efluvii moi se zbat pe coapse lungi, bronzate,
se nalță și coboară reflexii tremurânde;
Bătrânul Istru-ncolăcește și răsfiră…
Adăugat de gabriel cristea la Octombrie 6, 2020 la 2:30pm — 6 Comentarii
Când creste-zigurate întrezăresc Popina*,
iar ceața crud-lăptoasă dezvăluie rugina,
pe brâne șerpuite, își dăinuie ciobani
cu inimi transhumante lăuntricii lor ani.
Costiș plutesc balauri zburlind sorine coame,…
Adăugat de gabriel cristea la Octombrie 1, 2020 la 9:30pm — 10 Comentarii
Mi-e toamna asta însetată
un ochi de vânt încolăcindu-și veșnicia...
Un univers de păsări hoinărinde
se ondulează,…
Adăugat de gabriel cristea la Septembrie 27, 2020 la 2:30pm — 11 Comentarii
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor